Un „Pian călător”, Horia Mihail şi Liszt

Proiectul „Pianul călător” (Turneul naţional Franz Liszt – Ani de pelerinaj ai pianistului Horia Mihail)
se va desfăşura în perioada 1-21 aprilie în 12 oraşe din ţară. Un regal oferit tuturor melomanilor.

Un compozitor uriaş, un mare pianist, un gest umanitar. Dacă pe Liszt îl cunoaşteţi, despre latura umanitară a turneului veţi afla, e momentul să-i schiţăm un portret pianistului Horia Mihail.  Debutul său oficial s-a întâmplat pe când avea 10 ani, într-un concert al Filarmonicii din Braşov, sub bagheta maestrului Ilarion Ionescu-Galaţi. Era 28 septembrie, 1981. Rădăcinile muzicii au prins viaţă şi mai dinainte, deşi antecedente muzicale n-a avut în famile. Din mamă doctoriţă şi tată avocat, Horia Mihail urma să moştenească şi să urmeze una dintre profesiile părinţilor. La Braşov, unde a copilărit, exista un singur liceu în care se preda engleza din clasa a doua: liceul de muzică.

Lucru bun de două ori din start pentru un viitor intelectual: învăţa şi o limbă străină care câştiga tot mai mult teren, şi să cânte la un instrument, mai precis la pian. Mărturiseşte, uitându-se în urmă, că i-ar fi plăcut mai mult vioara, dar că nu regretă nici o clipă că a făcut pian. Prima claviatură... bidimensională pe care a studiat a fost desenată de bunica sa, pe o masă. A urmat o pianină, care nu s-a transfosmat într-un pian printr-o magie, ci abia în 1982, după debut. Părinţii, conştienţi că au un copil talentat, au hotărât să-i cumpere un pian de la o familie de saşi care urma să emigreze. Cât a costat? 40.000 de lei de pe vremea aceea, adică echivalentul unei jumătăţi de Dacie. Are şi acum acel pian. Un pian norocos, care l-a făcut pe micul muzician să concerteze la Sala Dalles la numai trei luni de când s-a apucat de studiat pianul. „Ferit” de tentaţiile de a juca mingea-n faţa blocului cu alţi copii – Horia Mihail a copilărit într-o casă de pe un deal din apropierea centrului Braşovului – s-a de­di­­cat în întregime studiului. Acesta a fost începutul.

 

Întâlniri esenţiale
Un model? Şi-a ales unul pe care-l respectă din toate punctele de vedere: pianistul Radu Lupu. „Sunt onorat să deţin singura scrisoare de recomandare pe care Radu Lupu a scris-o vreodată pentru cineva. S-a întâmplat în 1999, când eu eram încă în Statele Unite. Ne-am întâlnit de câteva ori, prima dată s-a întâmplat să mă asculte chiar la debut. Era în vizită la părinţii lui, care locuiau la Braşov. Peste ani, ne-am întâlnit la Londra, unde locuia în acea vreme, apoi în ’90, ime­diat după Revoluţie, în Bucureşti. De fiecare dată când venea la Boston – oraş unde am locuit şapte ani – mă suna şi petreceam mult timp împreună. O experienţă fantastică, benefică, interesantă”.

Începuturi, şanse, întâlniri cruciale. Ce-a urmat? O perioadă rebelă, în care a vrut musai să dea examen la faimosul liceu „Şaguna”, în ciuda protestelor părinţilor. Etapa rock, din liceu... plete, Costineşti... Apoi fireşte, Conservatorul din Bucureşti, unde a obţinut nota 10 la pian. Era solist al tuturor orchestrelor filarmonice din România, debutase şi la Ateneu. Apoi... „După doi ani de Conservator, mi-a venit să plec în America şi-am plecat! Decizie pe care n-o regret, am învăţat foarte multe acolo”. Câteva repere: în 1995 a studiat cu Ian Hobson la Unidersitatea din Illinois, unde a obţinut un masterat. A primit, în 1999 „Artist Diploma” la Universitatea din Boston (unde, trei ani a fost şi lector universitar) şi, în acelaşi an, premiul Ester B. & Albert S. Kahn Career Entry Award. Inutil să spunem că era mai cunoscut în străinătate decât în propria ţară. Răsfăţat de presa de specialitate în cele 18 ţări unde a fost invitat să susţină recitaluri şi concerte.

 

Alături de Frantz Liszt, într-un periplu muzical de 21 de zile
Horia Mihail decide că Boston nu e tocmai locul unde şi-ar dori să trăiască şi în 2002 se întoarce în ţară. De atunci, România a recâştigat un muzician de primă mărime, care, alături de violonistul Alexandru Tomescu şi celistul Răzvan Suma face parte din formaţia Romanian Piano Trio.
Acest turneu marchează revenirea atât de aşteptată la cariera solistică a lui Horia Mihail. Pe Franz Liszt, compozitorul de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 200 de ani, îl iubeşte cu năbădăi,
aşa cum, sincer, declară. Şi ar vrea ca şi Liszt să-l iubească pe el. „Liszt a fost un pianist fantastic, prin tot ce scris – şi a scris înfiorător de greu! – a revoluţionat tehnica pianistică. Ca să cânţi Liszt, trebuie să studiezi, nu glumă!”. Şi totuşi, care este compozitorul pe care-l iubeşte cel mai mult Horia Mihail? „Beethoven! Sigur el, deşi cred că s-ar supăra Bach...”. Dar Chopin? Zâmbeşte. „Chopin?... Sunt destul de romantic eu ca să-mi mai trebuiască o doză de extrem-romantism...”.

---

Turneu recitaluri: 1 aprilie – Sibiu, Sala Thalia; 3 aprilie, Braşov, Sala Reduta; 4 aprilie, Cluj-Na­po­ca, Academia de Muzică; 7 aprilie, Baia Mare, Sala Rotary; 10 aprilie, Târgu Mureş, Palatul Culturii; 12 aprilie, Iaşi, Sala Filarmonicii. Turneu Pian Itinerant: 15 aprilie, Bucureşti, Sala Radio; 17 aprilie, Hunedoara, Castelul Corvinilor; 18 aprilie, Deva, Casa de Cultură; 19 aprilie, Alba Iulia, Casa de Cultură a Sindicatelor; 20 aprilie, Dumbrăveni, Catedrala Armenească; 21 aprilie, Mediaş, Sala Traube. Acest din urmă recital va fi susţinut după predarea pianului itinerant autorităţilor locale. Instrumentul va fi încredinţat comunităţii locale de Radio România.