Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ales președinte al Academiei Române în 7 aprilie prin vot secret cu o majoritate de 84 de voturi, Marius Andruh își va prelua prerogativele în termen de 15 zile de la data concretizării învestirii. Mandatul de președinte al Academiei Române are o durată de patru ani, iar un membru titular poate deține această funcție de două ori. Dar cine este chimistul Marius Andruh și ce „hram” poartă numele său? Distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi are cuvântul: „Andruh este un nume slav estic, ucrainean. Rar întâlnit la noi. Cel mai probabil, provenit din Bucovina de Nord, Maramureș sau Basarabia. «Împrumutat» poate de românii aflați în zone de contact cu ucrainenii. Din Andrei. «Al lui Andrei», Andreescu etc.”
Chimist model
Profesorul Marius Andruh se trage din satul Smeeni, Buzău, și este un chimist de reputație internațională, cu o activitate științifică remarcabilă. Ales membru al Academiei Române în 2001, la 46 de ani, a condus (din 2009) Secția de științe chimice din cadrul instituției menționate. În 2022 a onorat funcția de vicepreședinte al Academiei, iar începând cu anul 2021 este director al Institutului de Chimie Organică și Supramoleculară „Costin D. Nenițescu”, unul dintre cele mai performante institute ale Academiei Române. Licențiat al Facultății de Chimie, Universitatea din București, ca șef de promoție, a devenit doctor în chimie la aceeași universitate în anul 1988. Parcursul profesional cuprinde specializări postdoctorale la Paris (1991) și Göttingen, în calitate de bursier al Fundației „Alexander von Humboldt” (1992-1993). Profesor și cercetător de vocație, și-a început cariera didactică în 1984 la Facultatea de Chimie a Universității din București. În perioada 2003-2019 a fost șeful Catedrei de chimie anorganică, iar în anul 2019 a devenit profesor emerit al universității. În prezent este președinte al Comisiei Centrale a Olimpiadei Naționale de Chimie și coordonator al lotului olimpic internațional. Domeniile sale de cercetare sunt reprezentate de chimia metalosupramoleculară, magnetismul molecular și ingineria cristalină.
Cel cu slavă mai înaltă
Gata cu chimia, să revenim la misterele literelor! În completarea numelui Andruh i-am așezat pe Vișan, Vișu, Vișinică: „În trecut, nume de botez. A cunoscut și forme de feminin (Vișa, Vișana). Astăzi, nume de familie atât la români (Vișan, Vișinescu etc.), cât și la bulgari (Vișo, Vișan, Vișanski etc.). Provenit din Vișeslav (vișe - mai sus, mai înalt; slav - slavă). În tălmăcire - cel cu slavă mai înaltă, om slăvit. Folosit de slavi ca transpunere din greacă a numelui Eudoxos (Εὔδοξος) - cel cu bună slavă, renumit, vestit - luat după numele Sfintei Eudoxia. Numele nu va prinde însă rădăcini prea adânci, asemenea numelui Bogdan (transpunerea lui Teodor - darul lui Dumnezeu - din greacă), fiind socotit mai degrabă un nume-urare, specific slavilor de sud, cu sensul de: să se bucure/să aibă parte de mare/înaltă slavă”.
Născut într-o zi mare
Alt nume cu origini uiate - Coman: „Până în urmă cu aproape un veac Coman încă era un nume de botez - devenit astăzi nume de familie (trecut în acte astfel după 1830 - Ilie «sin» [fiul lui] Coman, de pildă, ajungând Ilie Coman). - Un singur exemplu din Plopi, Teleorman: În 1890, Coman Vișinică era trecut în scripte ca frate al lui Sandu Vișinică. Fiul lui Coman Vișinică numindu-se Marin. Coman fiind nume primit la botez. Așadar, un nume creștin, acceptat de Biserică, altfel neputând fi numit cineva, în apa Botezului, Turcu’, Sârbu, Rusu, Bulgarul, Cumanul etc. Neamurile purtând acest nume (devenit) faimos vor întemeia așezări (Comana, Comănești) tot așa cum un Bucur va da numele Bucureștilor, ori un Ștefan pe cel al Ștefăneștilor. Fără doar și poate, povestea dată (care ar merita un studiu, înregistrările numelui fiind îndestulătoare), ține de onomastica praznicelor și «zilelor mari» ale Bisericii. Așa cum există numele de Pascu/Velicu pentru cei născuți de Paști (Velikden în medio-bulgară), Crăciun pentru cei născuți de Crăciun, Ispas pentru cei veniți pe lume de praznicul Înălțării, Rusalin (de Rusalii), Iordan (de Bobotează), Florea/ Floarea (de Florii), Bucur/Radu (de Bunavestire), Cârstea (de Cârstov - 14 septembrie), Nedelea (născut duminica; «nedelea» fiind numele acestei zile, dar și al Sfintei Chiriachi, în medio-bulgară), tot astfel și cei ce poartă numele de Coman sunt născuți la o «zi mare»”.
Cina cea de taină
Tot aici: „Numele e întâlnit, în trecut, și la sud de Dunăre, printre creștinii de aici, unde aflăm nu puține înregistrări ale sale - ca nume de botez - sub formele: Koman, Kom(o), Komio, Kom(ă)nio, Komnea, ajunse nume de familie: Koman, Komniov, Komnev, Komov. Purtătorii acestor nume erau născuți în Joia Mare, Ziua Cinei celei de Taină, a instituirii Sfintei Euharistii - Komnea în medio-bulgară. De altfel, Euharistia/Împărtășania este numită până astăzi în Biserica Bulgară komka (termen moștenit din latină: communio). Ziua instituirii Cinei celei de Taină (și a spălării picioarelor ucenicilor de către Domnul), Joia Mare, a fost considerată, desigur, întotdeauna, ca având o mare însemnătate în Biserică. În această zi creștinii se spovedesc și împărătășesc, luând parte seara la slujba celor 12 Evanghelii. Tot acum sunt înroșite ouăle pentru praznicul Paștelui și se aprind focuri în curți (amintind de curtea și slujitorii lui Caiafa și de lepădarea Sfântului Petru). Ziua (instituirii) Împărtășaniei (Komnea/Komka) nu putea fi trecută, așadar, prea ușor cu vederea, fiind una cu totul aparte. «Comanii» poate că nu ar trebui să o uite. Un strămoș de-al lor s-a născut, fără doar și poate, în această zi”.
Pastila de religie
Vor renunța bulgarii la termenul „sobornicească” („săborna”) din „Crez” în favoarea celui de „universal” („vselenska”)?
Iată o chestiune la care doar Gheorghiță Ciocioi, cercetător preocupat și de etnologie religioasă, ne putea oferi un răspuns avizat: „Vselena, da, e univers în bulgară. Iar Crezul, la sud de Dunăre, de câteva decenii bune, a apărut folosind (și) acest termen. Cel vechi, săborna (sobornicească), medio-bulgar, pare a nu mai corespunde limbajului de astăzi. Bașca o serie de confuzii legate de soboare/sinoade, adunări, numele catedralelor (sobor), hramul unei biserici etc. Reacțiile au fost însă pe măsură, deși ,«vslena» are trecere printre mari teologi de la Sofia... Unii socotesc chiar că schimbarea ar fi egală cu introducerea Filioque la romano-catolici în Simbolul credinței. «Vselena» - univers, e traducerea lui οἰκουμένη (oikouménē) - «lumea locuită», «pământul locuit» din greacă. Provenită din οἰκέω (oikeō) - «a locui». (Că universul va fi fiind locuit, ori pustiu, e o altă discuție)”.
A strânge laolaltă
În completare: „În slava veche, termenul вселена/я «se trage» din «вселити» (vseliti) = «a face să locuiască», «a popula», fiind format din: в- (v-) - «în» și селити (seliti) - «a așeza /a face să locuiască». Bселенcka - «cea locuită»/«populată», lumea locuită. Exemplu scripturistic: «излезе заповед от Кесаря Августа да се запише цялата вселена» («a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea») - Luca 2, 1. Evident, întreaga lume locuită (Imperiul Roman, în cazul dat). Patriarhul eumenic e și el «vselenski». La fel și soboarele. A toată lumea (locuită). Și totuși, «săborna» e traducerea preferată de Sfinții Kiril și Metodiu a cuvântului καθολικὴν din greacă. Termenul provine din «săbirati» («събирати») - a aduna, a strânge laolaltă - «să» - împreună; bor/bira - a aduna, a culege. Redă, se crede, cât mai fidel καθολικὴν (κατά + ὅλος - «după întreg», «în totalitate»), unitatea în comuniune, Biserica adunată întru unitate deplină. Vselenska/ia ar avea sensul, mai degrabă, de «răspândită» în toată lumea”.
Una în toate
Nu în ultimul rând: „Biserica nu e însă doar «peste tot», ci «una în toate», întreagă în fiecare loc. În greacă, e folosit, astfel, ὅλος, ca plinătate a întregului, nu πᾶς (τὸ πᾶν) - toți/mulțime, ultimul putând avea și «parte» - μέρος. Nici σύμπαν - universul ca «totul împreună» (σύν - împreună; πᾶς / πᾶν - tot întreg). Despre κόσμος - lume (ca ordine, armonie, podoabă), sigur, n-ar putea fi vorba în cazul dat... Universalitatea Bisericii iscă, iată, odată cu evoluția unei limbi, controverse nebănuite. Cât ne privește, rămânem cu «sobornicitatea»/«sobornicească». - Un termen slav. Grecescul «καθολικὴν" («catolică») ne-ar cam «da de furcă».”
„Andruh este un nume slav estic, ucrainean. Rar întâlnit la noi. Cel mai probabil, provenit din Bucovina de Nord, Maramureș sau Basarabia”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„«Împrumutat» poate de românii aflați în zone de contact cu ucrainenii, Andruh vine din Andrei. «Al lui Andrei», Andreescu etc.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Vișan este un nume folosit de slavi ca transpunere din greacă a numelui Eudoxos (Εὔδοξος) - cel cu bună slavă, renumit, vestit - luat după numele Sfintei Eudoxia”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Așa cum există numele de Pascu/Velicu pentru cei născuți de Paști (Velikden în medio-bulgară), Crăciun pentru cei născuți de Crăciun, tot astfel și cei ce poartă numele de Coman sunt născuți la o «zi mare»”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Universalitatea Bisericii iscă, odată cu evoluția unei limbi, controverse nebănuite”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Citește pe Antena3.ro
