Medicul-poet care a iscodit epitaful pentru omul-bou

„Emul al lui Geo Bogza, Paul Păun s-a lansat în cercul avangardist adolescentin al revistelor unu (fulminatul Epitaf pentru omul-bou) și mai ales alge (seria a doua, din 1933), participant la experimentele provocatoare ale acesteia (Pulă și Muci) pentru care a fost, și el, arestat la intervenția expresă a lui Nicolae Iorga. Extrem de mobile, poemele sale «algiste» (intitulate, în majoritatea lor, «poeme cu») sunt un fel de halucinații agresive. Alături de comilitonii Gherasim Luca și S. Perahim, îl acompaniază pe «maestrul» Bogza în editarea revistei militante Viața imediată (1933)”, amintea criticul și istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unei minibiografii închinate Păunului.

Viziuni animiste, revoltate și profetice

Îi facem loc în continuare: „Absolvă Facultatea de Medicină și devine chirurg urolog. În perioada escaladării antisemitismului de stat, combate în presa stângii antifasciste (Cuvîntul liber, Reporter, Azi, Lumea românească, Meridian), iar în 1939 publică primul său volum: Plămânul sălbatic, cu ample viziuni animiste, revoltate și profetice. O fericită recidivă o constituie, după șase ani, fluxul psihic luxuriant din volumul-poem Marea palidă (1945). Supus persecuțiilor etnice, se angajează, după 1941, în acțiunile Grupului Suprarealist Român (alături de Luca, Gellu Naum, Virgil Teodorescu și D. Trost). În prima formulă a grupului o întâlnim și pe iubita sa de atunci, frumoasa franco-siriană Nadine Krainik. E prezent în majoritatea manifestelor și experimentelor sale colective - teatrale, plastice, magice, editoriale etc. - din deceniul cinci (desenele infranegre, afumăturile pe sticle de lampă cu gaz şi lovajele sunt, aşa-zicând, de «producție proprie»)”.

Fuga în Israel

Pe șleau: „Cele mai importante colaborări sunt cele din Diamantul conduce mâinile (1941, exemplar unic, cu 30 de prozopoeme absurdiste scrise împreună cu Trost și Virgil Teodorescu), Critica mizeriei (cu Gellu Naum și Virgil Teodorescu, 1945) și, împreună cu toți membrii Grupului, schițele halucinatorii din L’amour invisible (1945) și L’Infra-Noir. Préliminaires à une intervention sur-thaumaturgique dans la conquête du désirable (1946) și L’Eloge de Malombra (1947). Plachetele Les esprits animaux şi La conspiration du silence (ambele din 1947) sunt un fel de user’s guide al gândirii sale poetice. Emigrat, definitiv, în Israel, după Luca și Trost (care însă s-au întors la Paris, ultimul ajungând ulterior în America), Paul Păun mai publică până la sfârșitul vieții doar un volum de poezie - La Rose parallele (1975), unde suprarealismul se spiritualizează pe o linie ezoteric-kabbalistă”. 

Suprarealist de nedezmințită calitate

În încheiere: „Poetul lasă locul desenatorului suprarealist (cu un imaginar fiziologic abstractizat) și, mai ales, medicului. Rămas în umbra colegilor mai creativi și prolifici, Paul Păun a fost totuși un artist suprarealist de nedezmințită calitate”. 

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav

Înverşunata disciplină a naturii…

„Un mare fluture roșu” (fragment) - din volumul Plămânul sălbatic - întru elucidare lirică.

„Un mare fluture roşu pâlpâia în apus

şi norii la poalele muntelui alergau

ca o mare aprinsă,

către cine ştie care ţărm sfărâmat,

către cine ştie care port în ruine.

Pe vârful cel mai singur şi mai nalt,

ca pe catargul înalt al unei singure corăbii,

Robinson Crusoe

închidea ochii bogaţi de luminile amintirii

şi buzele coapte de vorbe murmurau

o ameninţătoare rugăciune.

(...)

Te ştiu acum,

înverşunată disciplină a naturii!

Am vrut să sting realitatea ta

în muzica de spume a viselor mele.

Cu mâinile conduse de fantome, am vrut

să-ţi fac pădurile mai vii, mai scelerate

şi apele plutind peste oraş

să fie un cer mai uman şi mai dulce.

Am vrut între oameni o pace a nebuniei,

o logică a visului,

o înţelegere de dincolo de stele

şi peste scoarţa ta de fund de ocean

am înălţat oraşul adolescenţei mele.

Şi toată muzica din sângele meu,

toată dreptatea din inima mea

stăpâneau în apele lui răcoroase

şi pe porţile lui

- căci era numai porţi -

scria

oricine poate fi aici

singur pe lume.”

30 de ani se vor fi împlinit pe 9 aprilie 2024 de la moartea poetului suprarealist Paul Păun

„Emul al lui Geo Bogza, Paul Păun s-a lansat în cercul avangardist adolescentin al revistelor unu.”, Paul Cernat, istoric literar

„Rămas în umbra colegilor mai creativi și prolifici, Paul Păun a fost totuși un artist suprarealist de nedezmințită calitate.”, Paul Cernat, critic literar

››› Vezi galeria foto ‹‹‹