x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură „Perla” care a sucit capul celui mai bogat bărbat al secolului al XVIII-lea

„Perla” care a sucit capul celui mai bogat bărbat al secolului al XVIII-lea

de Florian Saiu    |    20 Iun 2024   •   06:20
„Perla” care a sucit capul celui mai bogat bărbat al secolului al XVIII-lea

La mijlocul secolului al XVIII-lea, familia Șeremetiev era cea mai înstărită din Rusia, ba chiar din întreaga Europă. Stăpânea mai bine de două milioane de acri de pământ, pe toată întinderea imperiului, sute de sate și 210.000 de șerbi. Odrasla acestei nobile și simandicoase familii avea să se îndrăgostească însă iremediabil de „Perla” Praskovia, o făptură plăpândă, roabă, proprietate cu trup și suflet a Șeremetievilor.

Nikolai, nepotul feldmareșalului Șeremetiev și moștenitorul averii, crescuse într-un lux orbitor, beneficiar al privilegiilor acordate marilor familii ruse încă de pe vremea vechilor cneji ai Moscovei. Vorbea fluent franceza și germana, cânta la vioară și la clavicord și primise lecții de pictură, sculptură, arhitectură, scrimă și echitație. Pe când era încă un copil, împărăteasa Ecaterina îl alesese pe Nikolai ca tovarăș de joacă al fiului și urmașului ei, Marele Duce Pavel. La nouăsprezece ani după nașterea lui Nikolai Șeremetiev, pe unul dintre multele domenii, într-o familie de șerbi, venea pe lume o fată numită Praskovia. Tatăl ei era un fierar analfabet și băutor înrăit. Deseori violent, nu se dădea în lături să-și bată nevasta în fața copiilor. Două destine puse față-n față pentru a se diferenția, prin mari și mici diferențe, pentru totdeauna. Hazardul a făcut să se întâmple însă altfel.

Prima întâlnire

„La vârsta de opt ani, Praskovia a fost luată la palat. Nici ea, nici familia ei nu avuseseră un cuvânt de spus în legătură cu această decizie. Șerbii erau obligați să-și dea copiii oricând și în orice scop le-ar fi cerut-o stăpânii. Fetița a învățat să scrie și să citească. Pe când avea nouă ani, ea l-a întâlnit pentru prima oară pe Nikolai, care avea douăzeci și șase”, amintește istoricul american Robert K. Massie într-un studiu amplu care i-a adus celebritatea, „Ecaterina cea Mare. Portretul unei femei” (ALL, 2018). Tânărul - apreciază în continuare specialistul care a deslușit tainele istoriei Europei la Oxford - era încă holtei și îi plăceau femeile, găsindu-le atrăgătoare (sau poate mai la îndemână și mai puțin pretențioase) pe cele aflate în proprietatea lui.

Muzica i-a legat

Nikolai și Praskovia deveniră amanți în jurul anului 1780, când fata avea șaptesprezece ani, iar el se apropia de treizeci și cinci. De remarcat că, dincolo de relația stăpân-roabă, cei doi erau legați și de o pasiune comună: muzica. Cum așa? „Praskovia era înzestrată cu o voce de excepție, iar Nikolai visa să creeze cea mai bună companie de operă din Rusia. Fata debută pe scena noii opere a familiei Șeremetiev pe când era încă adolescentă și își câștigă rapid un renume. Tânăra cu ochi negri și expresivi, ten alb, păr arămiu și siluetă fragilă își luase numele de scenă «Perla»”, mai nota istoricul Robert K. Massie. Biograful familiei Șeremetiev îi descria vocea de soprană drept „un miracol de culoare și frumusețe, cu un registru uluitor, impresionantă prin emoția, forța, precizia și claritatea sa”.

Diamante de la Ecaterina (împărăteasa)

În perioada 1784-1788, Nikolai a pus în scenă patruzeci de producții muzicale: opere, operete, comedii, balete. Aristocrația rusă era fermecată de micuța Praskovia și de vocea ei încântătoare. În 1787, pe când împărăteasa Ecaterina se întorcea din Crimeea, s-a oprit în vizită la Kuskovo, pe domeniile Șeremetievilor, și, deși nu se dădea în vânt după operă, a rămas profund mișcată de prestația iubitei lui Nikolai. Împărăteasa Rusiei a cerut atunci s-o cunoască pe Praskovia. Ba chiar i-a dăruit, la scurt timp, un inel cu diamante, gest nemaipomenit într-o epocă în care viața șerbilor nu valora nici cât o para chioară. 

O boală bizară

După doar câțiva ani, în 1796, fata fierarului bețiv a început să sufere de o boală stranie, manifestată prin migrene, amețeli, tuse și dureri în piept. În primăvara aceluiași an a susținut o ultimă reprezentație, sfârșindu-și cariera la doar douăzeci și opt de ani. Reacția lui Nikolai a fost promptă: a închis teatrul familiei, iar în 1798 i-a acordat Praskoviei libertatea. „Nutream cele mai tandre și mai pătimașe sentimente față de ea. Și totuși, mi-am cercetat sufletul - era oare năpădit doar de dorință ori vedea și calitățile ascunse în spatele frumuseții? Simțeam că inima-mi tânjea după ceva mai presus de prietenie și iubire, mai presus de plăcerea trupească.”, avea să se confeseze Nikolai, care, până la urmă, îi va propune Praskoviei să se căsătorească.

Dragostea bate tradiția

Inițiativa lui Șeremetiev era revoluționară. „Niciun nobil de rangul lui Nikolai nu se căsătorise vreodată cu o femeie născută în șerbie. Ce implicații ar fi avut mariajul celui mai bogat dintre aristocrații Rusiei cu o roabă, chiar și una eliberată?”, specula Robert K. Massie în volumul amintit anterior. Dar pe moștenitorul Șeremetievilor nu l-a interesat părerea celorlalți nobili, iar pe 4 noiembrie 1801 s-a însurat cu fata fierarului, cu ființa pe care o adora. La nici doi ani, Praskovia a rămas însărcinată și a adus pe lume unicul lor copil, Dimitri. Din nefericire, firava femeie a murit la doar trei săptămâni de la naștere. Avea 34 de ani. 

Emanciparea în Rusia, ce poveste!

Răpus de durere, Nikolai a căzut la pat. N-a reușit să ajungă nici măcar la înmormântarea sufletului lui pereche. De altfel, nobilul rus s-a stins și el din viață șase ani mai târziu, la cincizeci și șapte de ani. A fost așezat alături de Praskovia, la Mănăstirea Aleksandr Nevski din Sankt Petersburg. Averea fabuloasă a Șeremetievilor a fost moștenită de Dimitri, unicul urmaș legitim al ciudatului cuplu. „Dragostea lor - mai evidenția istoricul Robert K. Massie - s-a transformat într-o adevărată legendă. Se spune că, în 1855, pe când nepotul Ecaterinei, țarul Alexandru al II-lea, se plimba împreună cu Dimitri pe moșia de la Kuskovo, auzi povestea mamei acestuia, Praskovia. Impresionat, țarul ar fi semnat imediat decretul inițial care avea să conducă, în 1861, la emanciparea șerbilor din Rusia. Doi ani mai târziu, în 1863, în alt capăt de lume, Proclamația de emancipare semnată de Abraham Lincoln punea în libertate și sclavii de culoare din America”.

8 ani avea „Perla” Praskovia, fată de fierar analfabet, când a fost luată, crescută și educată la palatul Șeremetievilor, cea mai bogată familie nobiliară din Rusia

„Praskovia era înzestrată cu o voce de excepție, iar Nikolai visa să creeze cea mai bună companie de operă din Rusia. Fata debută pe scena noii opere a familiei Șeremetiev pe când era încă adolescentă și își câștigă rapid un renume.”, Robert K. Massie, istoric

„Tânăra cu ochi negri și expresivi, ten alb, păr arămiu și siluetă fragilă își luase numele de scenă «Perla».”, Robert K. Massie, istoric

„Simțeam că inima-mi tânjea după ceva mai presus de prietenie și iubire, mai presus de plăcerea trupească”, Nikolai Șeremetiev

19 ani îi despărțea pe cei doi iubiți. Prințul Șeremetiev avea 28 de ani când a întâlnit-o prima oară pe Praskovia, care era doar o copilă de 9 ani la acea vreme.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

×