În prelegerea sa, Liviu Carmely a făcut o succintă prezentare a istoriei cinematografiei, explicând că aceasta este o formă de artă colectivă care nu poate exista fără tehnologie. În ceea ce privește noul val al cinematografiei românești, Carmely a subliniat că această denumire a fost atribuită din exterior, de către cineaști europeni, termenul neavând acoperire. „Spre deosebire de neorealismul italian și noul val al cinematografiei franceze, curentul românesc nu a avut un set de principii sau program dogmatic bine stabilite, și nicio solidă tradiție anterioară” – a opinat Carmely, potrivit căruia la baza „noului val” stau de fapt producții de teatru care au inspirat tânăra generație de regizori de film, majoritatea dintre aceștia începându-și opera cu scurt metraje, cel mai adesea „lucrări de diplomă”, proiecte de absolvire a facultății.
Cineastul israelian a precizat că lungmetrajul „Moartea domnului Lăzărescu” este considerat filmul care a pus bazele noului curent în cinematografia românească, ilustrând și tehnici de filmare folosite în producții ulterioare. „Regizorii români au dat dovadă de curaj, abordând adesea tematici inconfortabile, precum nedreptățile și clivajele sociale, rasismul.” – a adăugat Liviu Carmely.
Prezentarea a fost urmată de proiecția filmului „Povestea unui pierde-vară”, regizat de Paul Negoescu, eveniment ce face parte din seria celor dedicate sărbătoririi Francofoniei în Israel. Liviu Carmely este realizator de filme documentare și fondator al Arhivei de Film a Universității din Tel Aviv, arhivă pe care a condus-o până la pensionarea sa, în anul 2019. În cele patru decenii petrecute la cârma arhivei, Carmely a contribuit semnificativ la educația studenților de film și televiziune, mulți dintre ei devenind realizatori și creatori proeminenți în Israel și nu numai. Printre cele mai importante producții ale sale, în calitate de regizor, se numără ”Independence for a Day” (2003) și ”The House on Tabenkin Street” (2008).