Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Începutul e rezervat rahatului turcesc: „Rahatul ar fi fost preparat în Anatolia încă din secolul al XV-lea. După alte izvoare, e «născocit» însă la sfârșitul secolului al XVIII-lea. De către Ali Muhiddin Hacı Bekir. La un concurs organizat de sultanul Abdulhamid I, care se cam săturase de bomboane - acestea fiind pe atunci tari, ca de piatră. În Europa, rahatul va fi adus abia în secolul al XIX-lea, de către un călător englez”, sesiza distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi. Tot aici: „Știut mai ales ca lokum, λουκούμι, ori «rahat lokum», numele otoman al rahatului a fost cel mai adesea rahat ul-hulküm, derivat fiind din arabă: raḥat al-ḥulqum - cu înțelesul de a liniști, ușura gâtul (gâtlejul)/ «gâtlejul s-a liniștit». Rāḥat - «s-a ușurat», «s-a liniștit», «a trecut»; al-ḥulqūm - «gâtlej», «partea interioară a gâtului». O «calmare»/«mângâiere» a gâtului/cerului gurii, o plăcere a gustului, așadar. Un fel de «bun a fost». Unii vecini au preferat să-l numească lokum, lukum, ori, arareori, rahat-lukum. Doar români i-au spus simplu: rahat. Turcesc, desigur. La fel cum turcească era renumita halva - ajunsă la noi tot de la Stambul”.
Ciorbagiu, adică mai-mare al ienicerilor
Dar termenul „ciorbagiu” de unde s-a tras la Dunăre? „Deși la prima vedere ar părea un nume legat de o persoană care iubește ciorba, lucrurile nu stau deloc astfel. În română, altfel, ar fi «ciorbar». Termenul, la origine, e tot unul turcesc - çorbacı (ciorbagi). Provine, într-adevăr, din çorba - ciorbă, supă. Un cuvânt persan, intrat în limba turcă de mai multe veacuri. Literal, çorbaci se traduce prin «cel care împarte ciorba». În fapt, un grad militar din Imperiul Otoman ce corespundea, în trecut, celui de colonel (comandant de ieniceri). Çorbaci e o corupere însă a termenului vechi turcesc kor-başı - comandant al unei tabere (cuvânt întâlnit Turkmenistan până în anii ‘40 ai secolului trecut)”.
Colectori de impozite în Balcani
Mai mult: „Çorbaci-ul se îngrijea, totuși, ca șef, de subalterni. Întâi de toate, pentru a fi evitată orice rebeliune printre militari, îl «chema la apel» pe responsabilul cu masa zilnică (ciorba fiind nelipsită la aceasta). Elitele creștine ale satelor din Balcani erau numite și ele ciorbagii (șefi), acestea fiind folosite la colectarea impozitelor în obște. Cuvântul e folosit ca argou, astăzi, în Bulgaria și Macedonia, pentru «șef», cap de familie («ciorbagia»). Nume de familie la turci, albanezi, bulgari. Mai ales prin bulgari, trecut și în județele din sudul României. Românizat, Ciorbagiu. «’Trăiți, dom’ ciorbagiu!», ar fi, așadar, «un nume de fală», nu dat cuiva «lăcomit» la ciorbă/borș”.
Prostituție - „arta” de a așeza în față, de a expune
În continuare, un cuvânt vechi de când lumea - prostituție (legat de termenii prost/proastă): „«Prostituție» e un cuvânt vrut a fi înscris, mai nou, pe «ordinea de zi». «Nelegiuit» lucru la noi, slavă Domnului! «Legiuit» în Bulgaria (mai puțin bordelurile). Cuvântul provine din verbul latin prostituĕre. Pro - «în fața»; statuere - «a așeza, plasa, pune». Cineva ex/pus - spre vânzare, evident - precum o marfă în fața «prăvăliei». Așadar, «o expunere» deloc «pe cont propriu», ci cu un «stăpân». Cel de-al doilea termen, «prost», în română, provine din slavă - prostŭ. În slava veche, prostoi (din prostaivat; pro - în față, înainte; stoiv - a sta (în picioare). Cu sensul dat în primele înregistrări de la noi: «Mortul prost șezu și grăi înaintea tuturor» (Coresi). Prost - drept, vertical, neplecat, în picioare (așezat în fața cuiva). Mai târziu, la slavi, dar și la români: prost - simplu, care se arată ca fiind fără judecată/minte. Prost/proastă, de asemenea, cu sensul de păcătos, căzut în păcat, vădit lumii astfel”.
Nume cu înțeles uitat ori pierdut
Sfetcu din ziua Bobotezei
„Nume de familie astăzi. Întâlnit mai ales în Oltenia. În trecut, nume de botez. Diminutiv pentru slavul Svetlan - Svet(il)ko. Nume întâlnit și astăzi în Macedonia și vestul Bulgariei. Transpunere în medio-bulgară a numelui Fotie, Fota, Fotea, Fotin. Nume date celor născuți de Bobotează - sărbătoare însemnată în calendare și cunoscută în popor drept Φώτα, των Φώτων - Luminile, Teofania. Svetlana, Svet(il)ka, la feminin. Arareori, Sfetko (Sfetcu), la sud de Dunăre, provine din Țvetko (țvete-floare), prin înlocuirea, în pronunția din unele zone, lui Ț cu S. Diminutiv al lui Țvetan/Florea - Florică. Nume de botez primit de Florii”.
Poghirc - fir de cânepă frijit
„Nume cunoscut la noi prin marele clasicist și specialist în lingvistică, istoria religiilor, indianistică Cicerone Poghirc (1928-2009). Numele de familie Poghirc provine dintr-o poreclă - poghirc, poghircă. Cu înțelesul de om mic de statură, frijit, nedezvoltat, «rămășiță», care rămâne la urmă. Porecla dată pleacă de la firele de cânepă, ori ale altor tulpini de plante, răsărite târziu, nedezvoltate, ce urmează a fi recoltate mai târziu, «după cules». Termen ajuns la noi din slavă: pobirăk, paberk, pobirk. Bera - a recolta: po - după. În română, dialectal, prin transformarea lui b în g, se va ajunge la numirea în cauză”.
Parpulov - omul turbat
„Nume de familie întâlnit la noi în Ardeal și Banat. Provenit de la sud de Dunăre. Purtătorii acestui nume s-au românizat în ultimul veac. Provine din cuvântul turcesc parpul - animal turbat, om cu care nu te poți înțelege nicicum. Nume întâlnit oarecum des astăzi în Balcani (Sliven, Panaghiuriște, Brezovo). În zona Șumen, și sub forma Parpurov”.
Merticaru - cel care ia uiumul
„De asemenea, Merticariu. Nume ce provine din îndeletnicirea de merticar. Ajutor de morar, cel care lua, în trecut, uiumul cu merticul. Mertic - măsură veche de cereale/făină de una-două ocale. Termen intrat în română din maghiară: mérték - măsură. Din mér - a măsura, plus terminația ték.
Balotești - moșierul bălai
„Localitate în apropiere de București. Numele provine de la unul dintre stăpânii moșiei și satului la un moment dat - numit Balotă. Satele ce poartă numele de Balota au avut tot un astfel de «moșier». Balotă este format, în slavă (iar mai apoi în română), asemenea numelor de Calotă (din Caloian - Ioan cel frumos), ori Dragotă (din Drago-Ian - Ioan cel drag); din Balio/Bălio/Bălea/Balea - cel bălan, cu părul blond. Ajuns din poreclă nume de familie”.
Bone/a - alint pentru Bogdan
„Nume rar, întâlnit mai ales în sudul țării (uneori, auzit la «pomenirile» bisericilor din București). Provenit din comunitățile de bulgari de la noi. Bone e un nume specific Macedoniei și sud-vestului Bulgariei. Variantă a numelui bulgăresc Bonio - diminutiv pentru Bogdan și Boian la sud de Dunăre. Ajuns nume de familie adeseori: Bonev (fiul lui Bone)”.
„Rahatul ar fi fost preparat în Anatolia încă din secolul al XV-lea. După alte izvoare, e «născocit» însă la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Ali Muhiddin Hacı Bekir, la un concurs organizat de sultanul Abdulhamid I”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Știut mai ales ca lokum, λουκούμι, ori «rahat lokum», numele otoman al rahatului a fost cel mai adesea rahat ul-hulküm, derivat fiind din arabă: raḥat al-ḥulqum - cu înțelesul de a liniști, a ușura gâtul”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Ciorbagiu provine, într-adevăr, din çorba - ciorbă, supă. Un cuvânt persan, intrat în limba turcă de mai multe veacuri”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Literal, çorbaci se traduce prin «cel care împarte ciorba». În fapt, un grad militar din Imperiul Otoman ce corespundea, în trecut, celui de colonel (comandant de ieniceri)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Cuvântul prostituție provine din verbul latin prostituĕre. Pro - «în fața»; statuere - «a așeza, plasa, pune». Cineva ex/pus - spre vânzare, evident - precum o marfă în fața «prăvăliei»”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
Citește pe Antena3.ro
