Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Piesa lui Mimi Brănescu “Acasă la tata”, în regia lui Vlad Massaci, a intrat în repertoriul Teatrului de Comedie. Acest text vede lumina rampei pentru a doua oară în Bucureşti, prima dată fiind montat, în 2009, la “ACT”, acolo unde se dezvoltase un proiect cu trei spectacole cu piesele acestui dramaturg ¬ “Flori, fete, filme sau băieţi”, “Dumnezeul de a doua zi” şi “Acasă la tata”, puse în scenă, respectiv, de Vlad Massaci, Claudiu Goga şi Alexandru Dabija. Massaci a ales pentru “Comedie” “Acasă la tata”, o comedie pe care regizorul o califică drept dramă filosofică.
Premiera oficială va avea loc la 8 februarie, la Sala “Radu Beligan”. Distribuţia îi include pe: Marius Florea Vizante, Vlad Zamfirescu, Gheorghe Dănilă, Laura Creţ, Mirela Oprişor, Mihaela Măcelaru, Florin Anton. Scenografia o semnează Andu Dumitrescu, iar ilustraţia muzicală ¬ Cristian Juncu. Regizorul a fost impresionat de text pentru că “e o imagine fidelă a tristei noastre Românii”.
Vlad Massaci ne-a spus despre “Acasă la tata”: “Este cea mai bună piesă românească pe care am citit-o, în sensul că e o piesă care surprinde incredibil de exact şi de trist lipsa de orizont în care ne zbatem fiecare (...). E atâta ceaţă în jur că nu mai vedem nimic. Nu mai vedem o posibilă linie a orizontului, deşi piesa vorbeşte atât de frumos şi cu umor despre o temă atât de tristă încât mi se pare o fotografie a României anilor 2000. E sfâşietoare, după părerea mea. E o comedie, adică mergem la teatru şi râdem, dar ca orice comedie bună creşte pe un sol foarte trist”.
De remarcat faptul că Vlad Zamfirescu este singurul din distribuţie care nu face parte din trupa Teatrului de Comedie. Massaci a vrut ca într-un spectacol de-al său acest actor să joace alături de Marius Florea Vizante, “bunii mei prieteni de şcoală”, precum îi numeşte el. “Chiar şi atunci când eram şi eu student nu am reuşit niciodată să lucrez şi cu unul şi cu altul în acelaşi timp. Este pentru prima oară când reuşesc să-i aduc împreună pe cei doi într-un spectacol de-al meu.”
În “Acasă la tata”, Massaci nu a văzut altceva decât “multă tandreţe legată de personaje”. “Eu, în general, mă uit la oameni cu multă tandreţe şi cu foarte multă înţelegere şi încerc să mă pun în pielea lor şi să-i înţeleg de ce sunt răi, hoţi, tâmpiţi, frumoşi, tandri, geniali (...).”
Nu poate fi vorba de o anume viziune scenică. Vlad Massaci afirmă în acest sens: “Textul contemporan are viziune. De aceea trebuie să fii fidel dramaturgului. De multe ori însă constaţi că dramaturgul nu ştie ce comori zac în propriul lui text. Se mai întâmplă şi chestia asta, în sensul că uneori contextul face ca un text contemporan să-ţi spună mai mult astăzi decât ţi-a spus ieri (...). Actorii înţeleg această comoară din text. Toată lumea a fost de acord că noi nu trebuie să jucăm comedie. De la premisa asta am pornit. L-am şi invitat pe Mimi Brănescu la primele lecturi şi el a fost foarte, foarte intersat de ceea ce urma să facem. Cred că aşa trebuie lucrat, în general, cu autorul alături”.
Piesele lui Mimi Brănescu sunt lăudate de multă lume, iar Ambasada Marii Britanii l-a premiat, premiul constând şi în traducerea în engleză a unui text dramatic. El însă spune: “Nu scriu decât despre ce am impresia că m-aş pricepe ¬ ce trăiesc eu, locurile pe care le cunosc şi problemele oamenilor pe care-i cunosc. Sunt oameni simpli ¬ oameni cu bani puţini, oameni cu probleme obişnuite. Sunt probleme pe care le discuţi, de obicei, la o bere”.
