Cu, despre şi pentru actori (I)

Încă o dată, actorul George Drăghescu scoate o carte minunată "cu actori”, care scriu "despre actori”, lucruri care-i interesează "pe actori”. Sunt oameni care trăiesc modest şi cuminte şi fac lucruri minunate, din vocaţie. A muncit şi a adunat ca o furnică "scriitură” de actor – sublimă, originală, incitantă.
   
Am primit cartea şi o socotesc un dar de preţ. Şi când vreau eu, citesc cele scrise de către Olga Tudorache, Ion Manolescu, Marioara Voiculescu, Gina Patrichi, Florin Piersic, Aristizza Romanescu, Emanoil Petruţ, Ion Manu, Ştefan Iordache, Ion Dichiseanu, Radu Beligan, Ilarion Ciobanu, Octavian Cotescu, Leny Caler, Toma Caragiu... În total 67 de actori puşi în pe aceeaşi scenă de acest actor care a ales "imagini elegante de forme, caracter şi stil”, cum scrie în postfaţă Ion Trancău.
   
Eu pentru Boema de azi am ales, am spicuit cum se spune, câteva lucruri care m-au făcut să lăcrimez de emoţie, fie de durere, fie de bucurie sau pur şi simplu de înduioşare.
   
Marioara Voiculescu (o actriţă cu un destin uluitor, care ar putea fi subiectul unui film de senzaţie). "13 februarie 1955/ Totdeauna ai nevoie de cineva să fii fericit! Citesc, citesc – cum alţii înghit cocaină: cărţile m-au ajutat să trăiesc, altfel, demult, n-aş mai fi fost decât o amintire. Cărţile-mi pot înlocui orice – dar ating sfere, sfere pe care cu nimic altceva nu le pot atinge. Cărţile sunt... un stâlp gros de beton, chiar dacă nu te apară, poţi totuşi să te rezemi de el. Cărţile te păzesc de disperarea din urmă!     Uită-te mereu înainte!     Dacă te uiţi în urmă, rişti să te loveşti de ceva şi ... să cazi! "

Mai sunt scrieri ale lui Dominic Stanca, un actor, un scriitor, un om pe care l-am adorat. Dominic Stanca şi Dorel Vişan, Emanoil Petruţ... şi la el mă opresc.

Emanoil Petruţ – "Amintire/Vedeţi, eu m-am născut actor, indiferent dacă această afirmaţie a deranjat sau deranjează pe cineva, actor, aşa cum caii se nasc cai, aşa cum copacii se nasc copaci, pentru că eu consider că actorul este o specie ca oricare alta, pe care natura a făurit-o şi de care oamenii nu se mai pot lipsi.

I-ar strica echilibrul. Toată lumea crede că memoria unui actor e făcută să înregistreze ce-a făcut altul. Or nu este chiar aşa. Memoria unui actor are un caracter mai cu seamă afectiv. Un actor reţine ce nu vede toată lumea. Memoria lui înregistreză nimicuri de neluat în seamă pentru alţii, dar care pentru el, actorul, înseamnă totul. Pentru un artist, o privire, un zâmbet, o întindere de mână sau o neatenţie voită înseamnă mai mult decât un cuvânt.”

Emanoil Petruţ era un om frumos şi pe dinăuntru şi pe dinafară. Talentat şi deştept şi extrem de sensibil.