Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu este prima oară când mă întâlnesc cu Florin în interes de serviciu. Ştiam că am nevoie de câteva ceasuri bune pentru a obţine ceea ce-mi doresc de la subiectul în cauză. Doar îl cunoaşteţi pe Piersic! Este ca un ciclon, pleacă şi vine când crede el de cuviinţă. Nu te poţi opune în faţa unui fenomen al naturii. Eram pregătită pentru orice... intemperie.
Am intrat în Palatul Copiilor, am ajuns în sala mare, unde urma să aibă loc o repetiţie pentru piesa “Străini în noapte”. Am intrat în decor. Scena era inundată de luminile proiectoarelor. Am ales să mă aşez chiar pe podea, pe un covoraş moale, la picioarele Marelui Piersic. Nu pot să vă spun cum s-a jucat Florin Piersic cu noi, cu mine, cu Medeea Marinescu – noua sa parteneră –, cu colegul meu Dan Marinescu, care a realizat fotografiile, cum m-a făcut să râd cu gura până la urechi de nu-mi mai simţeam nici gura, nici urechile, cum s-a plimbat din trecutul său în prezent şi din prezent înapoi în trecut, cât de frumos ne-a servit şi ne-a îmbătat de... fericire, cum am uitat de toţi şi de toate grijile... În acea zi irepetabilă de marţi am aflat atâtea lucruri despre Piersic! Şi eu, care credeam că tot ce se putea afla despre el s-a aflat sau a avut el grijă să ne povestească!...
La 22 de ani, distribuit în prima coproducţie româno-franceză
Înainte de a vă prezenta ceea ce a ieşit după această întrevedere, trebuie să vă spun, înainte să uit, că “Străini în noapte” se va juca din nou, de data aceasta cu o nouă parteneră în rolul feminin, pe care Radu Beligan (regizorul) şi Florin Piersic au ales-o. Mă refer la Medeea Marinescu, o talentată actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Aşadar, să înceapă povestea, aşa cum a narat-o însuşi protagonistul.
“Maestrul Beligan a văzut această piesă la Paris împreună cu actriţa Valeria Gagealov, parteneră a lui Florin în multe spectacole ale Naţionalului bucureştean. La Teatrul Marigny, rolurile erau interpretate de Astrid Veillon şi Alain Delon, care debuta pe scena unui teatru la 70 de ani.
Mi-aduc aminte că la 22 de ani, în 1958, eram membru al delegaţiei ce urma să prezinte filmul «Ciulinii Bărăganului» – prima coproducţie româno-franceză, în regia lui Luis Daquin – la cea de-a XI-a ediţie a Festivalului de la Cannes. La Ambasada României din Paris l-am cunoscut şi l-am avut ca partener de dialog pe Delon, care debuta atunci în filmul «Ascensor pentru esafod», în regia lui Luis Malle. Vă repet: el avea 22 de ani, eu aveam 22. Vă daţi seama ce amintire pentru mine! Cu acelaşi regizor a lucrat şi Jeanne Moreau – la ora asta cea mai iubită actriţă a francezilor –, pe care am cunoscut-o tot atunci şi mi-aduc aminte cu plăcere că la diversele recepţii am avut onoarea de a-mi accepta invitaţiile la dans. Atunci Jeanne Moreau i-a propus directorului Cinematografiei noastre, care era George Macovescu, să mă ia cu ea la o plimbare, dorind să-mi arate Monte Carlo, Nissa şi Valuris. Atunci, Macovescu mi-a zis: «Să te întorci!»... Dar mie nici prin cap nu mi-ar fi putut trece să rămân pe acolo, când ştiam că o cât de mică întârziere a mea ar fi costat-o extraordinar pe mama!
Citește pe Antena3.ro
Cum aş fi putut ajunge la Cannes, dacă Louis Daquin – unul dintre clasicii cinematografului francez – n-ar fi venit în România şi dacă directorul dialogurilor, care era Radu Beligan la filmul ce-l pregătea, nu l-ar fi chemat la Studioul Cassandra să vadă un tânăr actor în rolul «Peer Gynt», în regia lui Dinu Cernescu? În pauză, maestrul Beligan a venit cu Daquin la mine. Iar Daquin a spus: «Văzut, plăcut, distribuit». Pentru mine, asta a fost decoraţie! Domnul Beligan şi acum se amuză... Daquin mi-a zis atunci: «Tinere, să nu te bărbiereşti şi să nu te bronzezi!». Mie nu prea îmi creşte barba, îmi creşte un fir, cinci minute pauză, încă un fir, cinci minute pauză... Toată vara, cât am avut vacanţă şi până m-am dus la filmări, am umblat la mare cu o pălărie mare de paie, ca nu cumva să mă atingă vreo rază de soare, iar de bărbierit, nici poveste... N-aveam brici! Şi am venit la filmări... Când m-am prezentat la Buftea, Daquin l-a întrebat pe Beligan: «Cine-i ăsta?». «El e Florin Piersic, studentul, interpretul lui Tănase!», i-a răspuns Beligan. «Da, dar ce-i cu el, e bolnav?», l-a întrebat Daquin. Eu, care în liceu m-am omorât cu franceza şi mai ales cu rusa, i-am zis pe limba lui Voltaire: «Păi, mi-aţi spus să nu-mi rad barba şi să nu mă bronzez». «Am glumit!», mi-a răspuns... Când am auzit, m-am dus la Rica, machieuza, să mă aranjeze aşa cum trebuia să arăt în rol...
N-am s-o uit niciodată! Am iubit-o foarte tare, era o doamnă distinsă şi foarte pricepută. După ce Rica a plecat de la Buftea, Violeta Marinescu, mama Medeei Marinescu, a fost machieuza mea în multe filme. Iar tatăl Medeei, Ion Marinescu, a fost, pentru mine, unul dintre cei mai talentaţi şi mai buni operatori. Director de imagine la filmul «Pintea», regizat de Mircea Moldovan, a fost el. Nu-ţi spun ce idei grozave avea!... Mama mea, la proiecţia filmului, la Patria, la final când eram împuşcat, a început să plângă. I-am spus: «Mamă, nu plânge! Sunt aici, lângă tine». «Nu pot să te văd murind»...
Dar să revin la prima zi de filmare la «Ciulinii Bărăganului». Cu cine crezi? Cu marea doamnă a cântecului popular românesc, Maria Tănase, care o interpreta pe mama mea în film! Ea a întrebat: «Dar cine e frumosu’ ăsta?»...” Frumosu’ ăla de atunci e “urâtu’” ăsta de acum, “străinul în noapte” Florin Piersic.
“Sunt îndrăgostit de acest spectacol!”
Când a văzut piesa la Paris, domnul Beligan mi-a spus că s-a gândit la mine, că mi se potriveşte foarte bine rolul. Într-o zi ne-am întâlnit şi mi-a oferit textul tradus de dumnealui şi de Liviu Dorneanu. Nerăbdător să-l citesc, m-am aşezat pe o bancă într-un parc şi ... telefon la Maestru: «E minunată piesa. Joc!». La premiera extraordinară care a avut loc la Opera Naţională, în sală – fără ştiinţa mea – era autorul Eric Assous, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de teatru şi film în Franţa, invitat personal de domnul Beligan. La final, urcându-se pe scenă a spus: «Datorită interpretării acestor doi excelenţi actori, Emilia Popescu şi Florin Piersic, precum şi directorului de scenă Radu Beligan, aici, în România, am simţit că mi-am rescris piesa». A doua zi, cronicara de teatru Silvia Kerim scria: «Străini în noapte» – Teatrul e din nou rege! Ce a urmat? Aproape 200 de reprezentaţii cu toate biletele vândute cu multă vreme înainte. Gândiţi-vă: de 17 ori la Timişoara, de 18 ori la Cluj, de 10 ori la Braşov, de 13 ori la Iaşi şi în multe alte oraşe ale ţării. E cazul să vă mai adaug că două reprezentaţii s-au jucat la
Ambasada României din Paris. Succes extraordinar peste tot. De ce? Eu mărturisesc: sunt îndrăgostit de acest spectacol!...”
Vom reuşi să vă aducem un grăunte de bucurie!
“Chiar dacă din motive obiective care o privesc pe interpreta rolului Juliette, Emilia Popescu, a trebuit să se producă o schimbare, «Străini în noapte» trebuia să continue. Aş vrea să vă puteţi pune în locul meu acolo, pe scenă, la sfârşitul fiecărui spectacol, să vedeţi expresiile de pe faţa publicului. Atunci ştim noi, actorii, că am ajuns la sufletul dumnealor, care sunt pulsul şi oglinda noastră. Vă spun aceste cuvinte cu doar câteva zile înaintea noii premiere cu «Străini în noapte», cu speranţa, dar mai mult cu convingerea, că în această nouă formulă în care o am alături pe Medeea Marinescu vom reuşi să vă aducem un grăunte de bucurie!
Colega de promoţie, partenera, prietena mea, minunata artistă care a fost şi va rămâne Leopoldina Bălănuţă, de fiecare dată când vorbea despre mine, spunea: «Florin trebuie să se întoarcă la teatru!»“
Şi uitaţi că Florin s-a întors! Şi nu de azi, ci de câţiva ani. Vă dau un sfat: urmăriţi traseul piesei “Străini în noapte”! Pe 13 decembrie va ajunge la Braşov, pe 14 decembrie – la Deva, pe 15 decembrie – la Alba Iulia, şi pe 17 ianuarie 2011 va fi primul spectacol la Bucuresţi, în sala mare a Palatului Copiilor.
