Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe Bulevardul Regina Elisabeta nr. 45 s-a deschis Teatrul Elisabeta. Este un proiect îndrăzneţ, care-şi propune să aducă spectacole de anvergură în prim planul vieţii culturale bucureştene. Spectacole de calitate, puse în scenă de nume mari ale teatrului românesc! Fie că sunteţi fani ai teatrului, fie doar simpli adulţi sau copii, Teatrul Elisabeta vă aşteaptă cu multe, multe surprize, pentru toate vârstele! Clădirea în care îşi desfăşoară activitatea Teatrul Elisabeta, sediul Uniunii Generale a Sindicatelor din România, are o istorie bogată. De-a lungul vremii, şi-au desfăşurat activitatea diverse instituţii - cum ar fi, de exemplu, Clubul Austro-Ungar sau Senatul României. Teatrul Elisabeta readuce clădirii parfumul de odinioară, când oameni importanţi îi treceau pragul şi se lăsau seduşi de frumuseţea arhitecturală şi culturală a epocii.
Jurnalul Naţional: Cum a ajuns Teatrul Elisabeta la tine?
Pepino Popescu: Aşa a fost să fie! Mi-am dorit şi s-a realizat. Împreună cu doi prieteni - Petre Parschiv şi Ionuţ Pavel - am făcut o asociaţie culturală, care se numeşte chiar Teatrul Elisabeta. Clădirea a fost restaurată şi este o bijuterie, amplasată în centrul capitalei, lângă Cişmigiu. La etajul 1 este sala de teatru, cu o capacitate de 350 de locuri, care poartă numele lui Ştefan Iordache. La parter este o sală-restaurant, care se numeşte Maria Tănase, unde se pot realiza tot felul de evenimente culturale. Este un teatru particular şi vreau să creez ideea de familie. Vor fi evenimente pentru copii, pentru părinţi şi pentru bunici. Vor fi concerte camerale, până la cele de muzică folk sau folclor autentic. Vom încerca să facem şi producţii proprii. Toţi banii care se vor strânge vor fi reinvestiţi în producţiile proprii. Dacă cineva doreşte, poate închiria sala şi poate beneficia de serviciul de promovare pe care noi îl putem asigura. Îi mulţumesc doamnei Ileana că ne-a dat acceptul ca sala de teatru să se numească Ştefan Iordache, ceea ce ne obligă să organizăm evenimente de înaltă ţinută. Pe 14 Noiembrie 2013, la Teatrul Elisabeta, Sala Ştefan Iordache, ora 19:30, va fi recitalul lui Horaţiu Mălăele - “Sunt un orb”.
De la organizarea evenimentelor cu Tudor Gheorghe ai trecut la Teatrul Elisabeta...
Este o provocare. Acum opt ani am fost în Spania şi am văzut ce teatru privat există în Madrid.
De atunci m-am gândit că ar fi extraordinar să fac ceva asemănător în România. Dacă un copil intră într-o sală de teatru, adus de părinte sau de bunic, e posibil ca peste opt, nouă ani, să se reîntoarcă într-o sală unde are loc un act cultural. Când eram în clasa a opta, aveam abonament şi mergeam forţat la concertele simfonice. În fiecare luni, aveam sau n-aveam treabă, trebuia să mă duc cu şcoala la concerte.
Educi publicul?
Încerc. Contează primii paşi pe care îi faci pentru a intra în lumea fascinantă a spectacolului.
Publicul român nu prea ştie cum să se comporte într-o sală de spectacol. De fapt nici în biserică nu are conduită!
Aşa e! Dorel Vişan are o vorbă: pe scenă nu-ţi permiţi să faci niciun lucru pe care nu ţi l-ai putea permite să-l faci într-o biserică. Scena este un templu!
Cât va fi un bilet la teatrul patricular?
Ne dorim să fie cât mai mic, pentru a ne aduce un public cât mai larg. Lucrăm cu un personal minim, tocmai pentru a nu fi costuri mari. Nu vreau un teatru încărcat cu personal TESA. Vreau un teatru cu evenimente frumoase şi cu public numeros, care să se bucure de actul cultural!
Pare a fi o minune!Nu ştiu dacă e o minune, dar ştiu cu siguranţă că este o provocare! Sunt convins că vom avea probleme în primul an, dar, cu timpul, Teatrul Elisabeta va fi o alternativă pentru publicul român.
Cum e publicul român?
Dezinteresat! În Bucureşti sunt aproximativ 3 milioane de oameni. Iar în toate sălile de teatru avem, în Capitală, aproximativ 3.000 de locuri. Cam 1% din populaţia Bucureştiului merge la teatru. De aceea spun că mai este loc de o sală în care să se întâmple lucruri frumoase. Cei care au bani nu au timp, iar cei care nu au bani nu pot merge nicăieri. În provincie, este mare dezastru. Sunt doar câţiva actori care stârnesc interesul. Trebuie să înţeleagă şi publicul că generaţia de aur dispare încet şi sigur şi trebuie să vină şi altă generaţie. Tinerilor actori nu li se dă nici o şansă! La Teatrul Elisabeta asta vreau să încer, să le dau o şansă tinerilor actori, să-i ajut să-şi creeze un public.
Nu prea există locuri unde să promovezi un eveniment!
Când am venit în Bucureşti, acum 11 ani, erau 628 de tuburi de afişaj. Când a venit Bush în România s-au dat jos jumătate. Au mai dispărut şi când a fost summitul francofoniei. Am auzit de la cineva că aceste tuburi de afişaj s-au transformat în fose septice, la ţară. Din păcate, nu se pune nimic în loc. Trebuie să se înţeleagă că promovarea unui act cultural nu se poate face pe un panotaj de mii de euro. Şi în Franţa, şi în Spania am văzut afişul de perete, în funcţie de numărul de locuitori.
De câte spaţii de afişaj are nevoie Bucureştiul?
Cred că 2.000 de locuri de afişaj ar fi suficiente. Acum cred că nu sunt nici 100. Sunt oraşe, precum Timişoara şi Târgu-Mureş, care au creat astfel de locuri şi, contra cost, poţi beneficia de o promovare corectă. La cum arată Bucureştiul acum, am impresia că afişajul creează un disconfort publicului. Sunt puse unele peste altele, alandala şi nu mai înţelege nimeni nimic! Dar să revenim la Teatrul Elisabeta... Vor fi evenimente de top, printre care un spectacol susţinut de Maria Gheorghiu şi multe alte concerte de folk, de bună calitate. Vă invit să vă convingeţi.
Citește pe Antena3.ro
