Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Festivalul Naţional de Teatru (FNT), desfăşurat între 31 octombrie-8 noiembrie, a suscitat dispute, ca şi anul trecut. Unii oameni de teatru au fost mulţumiţi de selecţie, alţii nu au agreat toate montările aduse în festival. Au fost şi dintre acei care au dat rar pe la teatru, în perioada respectivă. Sau deloc. Dar şi mare îmbulzeală a fost, la unele spectacole.
De altfel, selecţia producţiilor, făcută şi în acest an de Cristina Modreanu, s-a dovedit "mai judicioasă" faţă de cea precedentă, cum avea să ne spună criticul Florica Ichim. Selecţionerul "s-a străduit să aducă ce e mai important" în teatrele din Bucureşti şi din ţară, deşi nivelul ofertei a fost cam acelaşi doi ani consecutiv. S-au adus multe spectacole, poate prea multe, dacă ne gândim că stagiunea trecută a fost una modestă în ceea ce priveşte valoarea creaţiilor scenice, cu unele excepţii.
S-au organizat şi evenimente adiacente, dedicate fenomenului teatral de la noi şi de prin alte părţi. Secţiunea internaţională a fost suplinită cu câteva filme documentare despre unii reprezentanţi ai teatrului mondial sau înregistrări ale unor montări care fac istorie.
CÂND DOARE TEATRUL
I-am solicitat un gând de final criticului Mircea Morariu, cel care cunoaşte foarte bine cum a evoluat această manifestare an de an şi el ne-a răspuns: "Pe Facebook, un tânăr şi foarte talentat actor de la un teatru din provincie, a postat în zilele Festivalului Naţional de Teatru o frază ce m-a pus pe gânduri - «a început să mă doară teatrul». L-am rugat să se explice şi mi-a scris că durerea îi este provocată de numeroasele infracţiuni teatrale văzute în serile Festivalului.
Iată care ar fi ele, după părerea mea: «Turandot» de la Sibiu adus «pe încredere»; «Krum» de la Târgu-Mureş, care nu dovedeşte deloc că Teatrul de acolo s-ar fi lepădat de scrum; «Cum traversează Barbie criza mondială» de la Timişoara, care, dacă ar exista un cod penal al teatrului, ar merita condamnarea la temniţă grea pentru vina de a fi subminat însăşi ideea de spectacol.
Noroc că au fost în Festival şi câteva spectacole de top - «Trei surori» şi «Moartea lui Danton» de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, «Omul pernă» de la Brăila, «Cântăreaţa cheală» de la Naţionalul clujean - şi spectacole bune ca «Furtuna» de la Ploieşti, ori «Casa Zoikăi» de la Teatrul de Comedie sau «Psihoza 4,48» de la Teatrul Naţional din Cluj. Asta înseamnă că Festivalul a fost neomogen valoric.
Asemenea teatrului românesc. Indiciu limpede că FNT, ediţia a XIX-a, cu împlinirile şi «infracţiunile» sale a reprezentat o foaie de temperatură credibilă a respectivului teatru".
Avem şi opinia, de final, a selecţionerului, Cristina Modreanu: "... Evident, sunt părţi bune - afluxul incredibil de public (...), interesul celor veniţi din afara ţării pentru spectacolele româneşti şi succesul pe care l-au înregistrat cei mai tineri dintre participanţii la festival, dar şi părţi mai puţin bune - în primul rând colaborarea defectuoasă cu personalul ce întâmpină publicul la uşile teatrelor, casiere, plasatoare, persoane care împrumută profilul funcţionarului de ghişeu şi uită că lucrează într-o instituţie de spectacol.
A existat o nemulţumire generală legată de absenţa spectacolelor din străinătate - unul singur, faţă de 7 anul trecut (când unora li se păreau prea multe), iar eu sunt prima nemulţumită de acest aspect. În rest, cred că multe lucruri pot fi perfecţionate, atât în conceperea Festivalului, care îmi revine, cât şi în organizare, de care se ocupă producătorul evenimentului, UNITER. Mai cred că FNT este cu adevărat un eveniment cultural de nivel european".
Programul a cuprins, în nouă zile de festival, aproximativ 90 de evenimente. Printre acestea trebuie reamintit spectacolul - unicul adus din străinătate - "Cântăreaţa cheală" de Eugene Ionesco, regia Jean-Luc Lagarce (Cie Les Intempestifs, Franţa): frumos, clar, profund, plin de... absurd, precum e textul. Poate la ediţia a XX-a, pe care o dorim mai puţin stufoasă, vom avea mult mai multe creaţii valoroase, din ţară, dar şi din străinătate, pentru a vedea unde se află teatrul românesc, prin comparaţie.
Citește pe Antena3.ro
