Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era fascinant. În primul rând datorită unei candori, unei purităţi, unei sincerităţi cu totul de negăsit la alţii. Şi-n al doilea rând din cauza ludicului său atât de straniu. Generaţia mea a avut norocul să-l cunoască şi să lucreze cu el la teatru, la radio, la film. La radio veneam de dimineaţă la 8:00 şi la toţi ne era ruşine să întârziem pentru că venea El. Când era El în fruntea distribuţiei, noi toţi eram foarte talentaţi. Era savant, era tulburător să joci lângă el. Aveai starea pe care o trăieşti când iei un premiu. O stare de mândrie, de bucurie şi de frică şi cu întrebarea ascunsă - “merit oare eu?”. Era trist, singuratic, rătăcitor în El şi în viaţă. Cum l-am văzut eu prima oară? Jucând teatru! În "Pygmalion" şi "Fraţii Karamazov", două valuri diferite. Un distins lord şi un sălbatic îndrăgostit. Era un om bun, generos. Un om frumos cu o graţie interioară. Avea ceva de copil. Avea ceva de demon. Privirea... mersul lui de fiară care mă înfiora şi pe scenă şi pe stradă. Noi toţi, mai mari, mai mici ne uităm la el ca la Dumnezeu. Venea din Olimp. Cu siguranţă Duminica vorbea cu Dumnezeu. Era extrem de modest, aproape bonlav de modestie. Era ca o bucată de stea.
Nu-l pot uita spunând monologul lui Prospero din "Furtuna". Avea un fel special de a pune punctul, virgula, de a respira, încât în sală eu am avut impresia că şi eu îl spuneam, nu credeam că sunt la teatru, ci că mă rugam, spuneam o rugăciune: “Copiii mei, păreţi cuprinşi de tulburare/ Şi-aş zice trişti. Vă înseninează;/ Acum serbarea noastră s-a sfârşit, / Actorii au fost doar duhuri/ Şi-n văzduh/ S-au destrămat cu toţii/ Întreg pământul se va topi/ Şi duşi că şi această scenă efemeră/
Nici spulber n-au să lase în urma lor/ Suntem făcuţi şi noi din plămada viselor/ Şi scurta noastră viaţă este/ Împrejmuită doar de somn./ Iertaţi-mă! Mi-e mintea răvăşită/ Să nu va mişte slăbiciunea mea./ De vreţi să v-odihniţi,/ Eu mă mai plimb puţin,/ Să-mi vin în fire.”
George Constantin a plecat acum 20 de ani. În aprilie. Astăzi la ora 11:00, în cadrul audiţiilor de la Clubul organizat la hotelul de lângă Teatrul Odeon, Teatrul Naţional Radiofonic va organiza o Evocare George Constantin. Un bun prilej de a-l reasculta în “Iona” de Marin Sorescu.
Citește pe Antena3.ro
