x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Teatru Mihai Măniuţiu: “Trupa e într-o creştere evidentă, spre excelenţă”

Mihai Măniuţiu: “Trupa e într-o creştere evidentă, spre excelenţă”

de Maria Sârbu    |    08 Oct 2013   •   19:34
Mihai Măniuţiu: “Trupa e într-o creştere evidentă, spre excelenţă”
Sursa foto: Nicu Cherciu
Managerul Teatrului Naţional Cluj-Napoca, despre o sărbătoare teatrală şi despre trupa pe care o conduce.
Timp de patru zile s-au desfăşurat Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, eveniment iniţiat cu trei ani în urmă de managerul Teatrului Naţional Cluj-Napoca, Mihai Măniuţiu, care a hotărât ca ediţia 2013 să fie dedicată lui George Banu, “strălucită personalitate a teatrului mondial şi românesc”. La închiderea acestei sărbători, Măniuţiu afirma: “Acompaniaţi şi acompaniindu-l pe George Banu (...), am traversat împreună zile de mare intensitate, care cred că vor rămâne în memoria spectatorilor ca tot atâtea întâmplări cu deplină şi benefică rezonanţă spirituală(...). I-am solicitat, la final, lui Mihai Măniuţiu un interviu şi el ni l-a acordat.

■ Jurnalul Naţional: S-a încheiat încă o ediţie a Întâlnirilor Intrenaţionale de la Cluj. Ce ne puteţi spune, acum la final, despre acest eveniment care a avut un program divers şi dens?
■ Mihai Măniuţiu:
Lumea pare fericită; publicul a fost entuziast în toate serile. La Teatrul Naţional am avut trei spectacole, create de o triadă de aur a regiei româneşti. Am început cu Silviu Purcărete, “Ce nemaipomenită aiureală!” de Eugène Ionesco, am continuat cu Tompa Gábor, “Trilogia Aureliu Manea” de Aureliu Manea - o figură legendară a teatrului românesc, şi am încheiat cu Alexandru Dabija, “Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri. La Teatrul Maghiar au fost: “Leonce şi Lena” de Büchner, “Născut pentru niciodată” de András Visky, spectacole regizate de Tompa Gábor, şi “Plugarul şi moartea” de Johannes von Tepl, o premieră semnată de mine. Deci spectacole, dar şi dezbateri, recitaluri de muzică, lansări de carte... De fapt, lucruri care ne unesc... Apropo de unire. Acesta nu este un festival. Am organizat întâlniri internaţionale, cu o participare naţională foarte serioasă. Sunt 60% invitaţi români şi 40% - străini. Ce este important pentru formatul acestui tip de întâlniri? Ele nu se rezumă la a prezenta nişte spectacole şi de a exista în sine, ele sunt premisa unor lucruri care se vor întâmpla în viitor. Întâlnirile sunt făcute tocmai pentru a prilejui întâmplări viitoare.

■ Deci întâlniri şi nu festival...
■ Nu, nu este un festival. Poate să aibă aspectul unei microstagiuni, pentru că prezentăm, de obicei, numai producţii ale Teatrului Naţional. Un festival presupune invitaţia unor spectacole din afară. Ne întâlnim în jurul Teatrului Naţional, în compania Teatrului Naţional, pentru a dezvolta proiecte în viitor.

■ La această ediţie aţi cooptat două instituţii de cultură din Cluj.
■ De astă dată, ne-am unit forţele cu Teatrul Maghiar şi cu Muzeul de Artă, pentru că l-am sărbătorit pe George Banu, pentru că i-am dedicat aceste întâlniri lui George Banu, pentru că noi toţi îl iubim. Comunitatea românească îi datorează mult lui George Banu, ca ambasador cultural al teatrului românesc. De fapt, mai mulţi prieteni s-au reunit pentru a sărbători un mare prieten. E vorba în principal în aceste întâlniri despre prietenie, despre valorile prieteniei şi despre cât de multe lucruri se pot naşte din prietenie.

■ Teatrul Naţional Cluj-Napoca înseamnă o echipă frumoasă... S-a văzut şi la aceste Întâlniri...
■ Vă mulţumesc! Apreciez! E mai mult decât o echipă frumoasă. De fapt, când spui frumos, frumuseţe intră cam tot, dar este o trupă foarte energică şi e într-o creştere evidentă, spre excelenţă. Chiar cred sincer asta, altfel nu aş spune-o.

■ În spectacolul “Sânziana şi Pepelea” actorii cântă foarte bine, dansează foarte bine, pe lângă alte multe calităţi pe care le au în scenă.

■ Sunt foarte bine antrenaţi şi sunt antrenaţi de regizori foarte buni, pricepuţi şi asta e o încântare şi pentru mine.

■ Aveţi multe spectacole în repertoriu, am văzut în aceste zile trei spectacole noi. Ce va urma?
■ Avem spectacole foarte diverse în primul rând: diverse stilistic şi cu viziuni regizorale foarte diferite. Adică nu suntem un teatru monoton, ci un teatru care practică circ, muzical, dans şi piese de dificultatea precum “Hamlet” de Shakespeare sau “Idiotul” – dramatizare după Dostoievski; deci de la cele mai dificile texte până la experimentele de divertisment sau cele mai nebuneşti. În această stagiune vom avea foarte multe spectacole: şi Pirandello, şi circ, şi  dans.

■ Dumneavoastră veţi monta în Teatrul Naţional Cluj-Napoca?
■ Deocamdată nu am nici un proiect pentru Teatrul Naţional.

■ Dar pentru alte teatre?
■ Pentru alte teatre, da. Voi monta la Sibiu “Lecţia” de  Ionesco, voi monta la Odorheiul Secuiesc, cred... Şi la Bucureşti este un proiect, dar care nu are contururi clare, la Teatrul Metropolis.

■ Teatrul Naţional poate organiza la Cluj un festival de teatru?
■ Nu are de ce să organizeze un festival de teatru, pentru că ar însemna dublarea în acelaşi oraş a Festivalului Interferenţe. Trebuie să facem un lucru diferit, original. Asta înseamnă Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, eveniment care să crească şi aş dori ca la anul acesta să dureze cinci zile şi nu patru.

×