Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Printre iubirile acestei natii, adesea nefericite, a figurat tot mai mereu, teatrul si cei care i s-au devotat, slujind in curtea cu miracole. Ne-au lipsit multe, ca popor, dar am fost rasplatiti cu existenta printre noi a unor artisti exemplari, demni de a fi zeificati in Olimpul gloriilor scenei si filmului. Unul dintre ei (ce greu e sa scrii “a fost') este mesterul fara seaman, Ion Lucian. Nenea Miki!
Om pe care sa ti-l lipesti de inima, ca balsam impotriva necazurilor de tot felul, artist diamant in coroana de pe fruntea teatrului romanesc. Daruit cu steaua din frunte a marilor vedete, maestrul s-a dedicat unui public incapabil sa activeze asurzitor goarnele publicitatii, dar sincer, candid, inimos, un public de ingeri. Copiii si teatrul pentru copii. Misiune asumata si indeplinita, cu preaplin de dragoste, cu arta inalta, care l-au facut faimos peste mari si tari. N-a fost doar un slujitor, a fost ctitor, un imparat mare in lumea celor mici.
Viata maestrului a fost la adapostul barfelor, el fiind ocupat tot timpul, sa joace in filme de viata lunga, pe scena teatrelor, in spectacole de cinci stele, primind, fara sa ceara, o stiva de distinctii nationale si internationale, fiind chiar si Ofiter al Legiunii de Onoare, Franta, distins cu decoratii importante, titluri cu multe carate in lumea artistica si academica. In 22 aprilie, ziua sa de nastere, il astepta si Titlul de Doctor Onoris Causa, acordat de UNITER.
Artist cu multe inzestrari, toate de o calitate impecabila, i-a fost oferita, de multe ori cetatenia si functii exceptionale, in tari mari ale acestui pamant. Le-a refuzat si a ramas sa plece din lume, de aici, de unde s-a nascut.
Actor total, regizor bijutier, artistul emerit Ion Lucian a jucat roluri de comedie cu atata aplicare, incat nu va putea fi despartit niciodata de piesele lui Caragiale, Musatescu, de capodoperele dramaturgice ale comediei romanesti si universale. Si mai trebuie spus ca a fost directorul unor teatre, pe care le-a condus in istorie.
Am scris mult pentru dansul si am filmat mult cu maestrul la TVR, sper ca aceste pelicule aurite cu talentul si personalitatea sa, sa nu se stearga vreodata. M-am bucurat de prietenia lui, l-am iubit, l-am admirat, l-am stimat si i-am spus intotdeauna «Sarut mana, nene Miki!» Mana mea refuza sa scrie «Adio, nene Miki!»
“Dan Mihaescu este, as putea sa spun, ultimul mohican, din familia marilor umoristi romani, poate singurul care isi pastreaza o anumita tinuta in umorul lui. N-a facut niciodata concesii'. (Ion Lucian)
Teatrul, sufletul lui nemuritor
Marele imparat al celor mici doarme somnul vesnic, cu ochelarii pe nas, de parca in orice moment s-ar putea trezi si cum sa vada lumea altfel decat cu ochi buni... La Teatrul Excelsior sau la Imparatia sufletelor neprihanite, parinti, bunici, copii au venit sa-si ia ramas bun de la Ion Lucian. “Ideea nu poate muri. Ideea e sufletul omului', spunea Liviu Rebreanu. Ideea in care a crezut pana dincolo de aceasta lume pamanteasca, teatrul pentru copii, nu are cum sa dispara. El este sufletul lui Ion Lucian. Ne-a daruit o imparatie si pentru asta ii multumesc si in numele viitorilor mei copii, nepoti si stranepoti. E de mare isprava sa ridici un teatru de vise frumoase intr-o lume cocarjita. Ne pierdem in lucruri atat de marunte, si ne indepartam de esenta. Ce mai conteaza ca s-a descoperit ca virusul de gripa porcina i-a fost fatal maestrului Ion Lucian?! Esential este sa nu uitam cine a fost si sa ne bucuram de ceea ne-a lasat. Ofiter al Legiunii de Onoare, distins si cu Ordinul Serviciul Credincios in grad de Cavaler, cu Medalia Muncii, cu Ordinul Muncii clasa a II-a, cu Ordinul Muncii clasa a III-a, cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a si Artist Emerit (toate aceste medalii fiind asezate, langa trupul neinsufletit). Ion Lucian - reverenta!
(Dana Andronie)
