Piesa contemporană şi conflictul de atitudine

Opt zile cu aproape 20 de spectacole montate pe texte româneşti. Este cea de-a XV-a ediţie a Festivalului Dramaturgiei Româneşti, organizat de Teatrul Naţional din Timişoara în perioada 10-17 aprilie.

Un festival cu spectacole montate numai pe texte româneşti întotdeauna este în atenţia oamenilor de teatru, pe care îi interesează atât piesa scrisă, cât şi produsul final, adică spectacolul care ajunge la public. Sunt întotdeauna iniţiate discuţii la care se abordează dramaturgia de astăzi. De multe ori, unii declară că aceasta nu există, iar autorii le ripostează că ei nu citesc textele nou-apărute.

Puţini regizori cu renume aleg să pună în scenă piese scrise de tineri şi foarte tineri autori, dar se avântă mulţi tineri creatori, care fie că lucrează la spectacol cu cei care au scris textele, fie că transformă scrierile dramatice ale acestora potrivit ideilor regizorale pe care le au.

DISCUŢII
La Festivalul Dramaturgiei Româneşti sunt organizate, după fiecare reprezentaţie, discuţii cu echipa de realizatori şi actori. De cealaltă parte e publicul. Unii autori sunt prezenţi, alţii, nu. Cei prezenţi fie că se declară mulţumiţi de faptul cum le-a fost "folosit" textul în scenă, fie că se declară nemulţumiţi.

În prima seară a festivalului, la întâlnirea cu publicul după spectacolul Teatrului Act, "Acasă la tata", autorul piesei, Mimi Brănescu, nu a fost de faţă. Regizorul Alexandru Dabija, care a montat piesa, a spus că Brănescu a cerut să nu se schimbe nimic în text şi foarte greu s-a lăsat convins să facă mici modificări în final, "necesare".

Poetul Şerban Foarţă, care a scris versurile pentru spectacolul lui Horaţiu Mihaiu "Miró: aceasta este culoarea visurilor mele" (Teatrul "Tony Bulandra" din Târgovişte), a avut numai cuvinte frumoase la adresa regizorului, astfel conceptul regizoral contopindu-se fericit cu cel poetic, datorită în primul rând artei lui Miró, care i-a inspirat pe cei doi.

Aceste două spectacole au fost incluse în secţiunea principală "Focus" (selecţioner Mihaela Michailov), alături de producţiile: "Stop The Tempo" de Gianina Cărbunariu, regia Aba Sebestyen (Asociaţia Culturală Yorik din Târgu Mureş), "Dumnezeu de a doua zi" de Mimi Brănescu, regia Claudiu Goga (Teatrul Act), "În container" de Constantin Cheianu, regia Cristian Ban (Teatrul Odeon din Bucureşti), "20/20", scris şi regizat de Gianina Cărbunariu (Asociaţia Culturală Yorik), "Supermarket", scris şi regizat de Theo Herghelegiu (La Scena), "România! Te pup" de Bogdan Georgescu, regia David Schwartz (Teatrul Naţional din Iaşi), "Dansez pentru nimeni" de Ştefan Caraman, regia Ştefan Iordănescu (Teatrul Clasic din Arad) şi "5 minute miraculoase la Piatra Neamţ" de Peca Ştefan, regia Ana Mărgineanu (Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ).

Secţiunea "Suporter" a festivalului include doar producţii ale Naţionalului timişorean, care are în repertoriu mai multe spectacole pe dramaturgie contemporană. Două sunt pe textele câştigătoare ale Concursului Naţional de Dramaturgie, ediţiile 2008 şi 2009, pe care teatrul îl organizează de mai mulţi ani: "Bye Bye, America" de Carmen Dominte, regia Cristian Ban, şi "Viaţă lights, moarte fără filtru" de Andrei Ursu, regia Felix Crainicu.

Cel de-al doilea s-a jucat duminică seară, iar la discuţia cu publicul autorul a spus că, deşi titlul dat de el a rămas, textul aproape că nu-i mai aparţine şi acest lucru l-a deranjat. Regizorul însă a creat un spectacol ofertant pentru actori. Într-un astfel de caz, autorul este susţinut de membri ai juriului concursului, care au premiat piesa. E şi firesc.

O dezbatere, cu tema "Evenimentul cotidian în teatru", a scos în vileag mai multe opinii privind necesitatea în teatru a "documentului social". Pe marginea acestuia s-a creat chiar un "conflict de atitudine", relevându-se părerile diferitor generaţii.

TEMĂ DE MEDITAŢIE
Festivalul are şi alte secţiuni, cu spectacole, ateliere, lecturi şi lansări de carte. Ada Hausvater, directorul Teatrului Naţional din Timişoara, se simte obligată ca instituţia pe care o conduce să cerceteze dramaturgia contemporană şi să o dezvolte. Moştenind acest festival, ea şi echipa sa şi-au propus să meargă "pe ceea ce e contemporan", pornind tocmai de la ideea "dacă este sau nu importantă dramaturgia contemporană, dacă este ceva aparent sau este ceva profund".

În opinia sa, nu a existat o paletă largă din care să poţi alege riguros producţiile pentru actuala ediţie. Ar fi temă de meditaţie pentru teatrele româneşti?