x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Teatru Victor Rebengiuc, Emilia Popescu, Ştefan Bănică, la Teatrul “Ştefan Iordache”. Publicul e dominat de arta spectacolului

Victor Rebengiuc, Emilia Popescu, Ştefan Bănică, la Teatrul “Ştefan Iordache”. Publicul e dominat de arta spectacolului

de Maria Sârbu    |    16 Mai 2013   •   17:37
Victor Rebengiuc, Emilia Popescu, Ştefan Bănică, la Teatrul “Ştefan Iordache”. Publicul e dominat de arta spectacolului

La Teatrul “Ştefan Iordache” din Caracal continuă în aceste zile festivalul care a readus arta spectacolului în acest spaţiu foarte frumos, bucurând de trei ani lumea de aici. Marţi, publicul a avut parte de un spectacol-lectură, susţinut de Victor Rebengiuc: “Legenda marelui inchizitor” de Dostoievski, regia Radu Penciulescu. Maestrul, căruia îi este dedicată ediţia actuală, jucând şi în producţia de la deschiderea festivalului, “Moartea unui comis voiajor”, a ţinut sala, timp aproape 50 de minute, înmărmurită. Cu aşa forţă se poate manifesta un colosal actor! Acest text minunat, răsunând prin vocea puternică a lui Victor Rebengiuc, a dominat raţiunea spectatorului. La finalul reprezentaţiei, i-a fost înmânat Trofeul Mişcării de Rezistenţă (Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă este iniţiatoarea Festivalului de Teatru Caracal), o distincţie decernată unor mari personalităţi artistice. O atenţie majoră pentru arta scenică a minunatului actor, prezent cu spectacole la toate cele trei ediţii ale Festivalului de la Caracal, a venit şi din partea Consiliul local, care i-a acordat lui Victor Rebengiuc titlul “Cetăţean de onoare” al oraşului.

Miercuri s-a jucat spectacolul “Pescăruşul” de Cehov, în regia lui Claudiu Goga (Teatrul de Comedie). Din distribuţie: Emilia Popescu, Ştefan Bănică, Vladimir Găitan, Carmen Tănase, Anca Dumitra, Alexandru Pavel, Florin Dobrovici, Gheorghe Dănilă, Mirela Oprişor, Dragoş Huluba, George Grigore şi Rădiţa Roşu.

Scena Teatrului “Ştefan Iordache” este mai mică decât cea a Teatrului de Comedie, dar regizorul şi echipa au reuşit să prezinte acest nou spectacol aici, impresionând publicul, care umpluse sala până la refuz.

Am întrebat-o pe Emilia Popescu cum se simt actorii şi actriţele când joacă într-un teatru atât de frumos şi ea a răspuns: “Ne simţim aici ca nişte prinţi, ca nişte prinţese, ne simţim extrem de onoraţi. Parcă ar fi fost o gaură în timp şi apoi intri în sala asta, care îţi impune un anumit tip de respect, o nostalgie; te întorci în altă epocă, într-o epocă în care artiştii erau artişti pe scenă şi erau împăraţi în momentul desfăşurării spectacolului, chiar dacă împăratul era în lojă. Aşa te simţi la Teatrul din Caracal”.

Despre rolul creat (Arcadina), actriţa a mărturisit: “Mi-am dorit să fac rolul Arcadina, dar dacă ştiam ce groaznică este ea nu mi-aş mai fi dorit-o (...). Nu a fost uşor, pentru că Arcadina e o femeie egoistă, pe care trebuie s-o placi. Trebuie să aibă farmecul ei care să te oblige să spui «îmi place» şi să-i înţelegi pe ceilalţi că o plac şi s-au îndrăgostit de ea; s-o urăşti pentru că este incapabilă de o iubire necondiţionată”.

În ceea ce priveşte relaţia scenică cu Ştefan Bănică, Emilia Popescu a menţionat că pentru “Pescăruşul” şi ea, şi Claudiu Goga s-au gândit că este foarte potrivit Ştefan Bănică pentru rolul Trigorin, chiar dacă actorul avea altă părere. L-au convins şi Emilia Popescu susţine în continuare că “a fost o idee foarte bună şi că Ştefan este un Trigorin în felul lui”.

Actriţa a ţinut neapărat să sublinieze: “Cel mai bun lucru în acest spectacol nu a fost că eu joc Arcadina. Cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat la acest spectacol a fost întâlnirea mea cu Anca Dumitra (rolul Zarecinaia) şi cu Alexandru Pavel (rolul Treplev). Anca e la prima ei apariţie pe scenă. La 25 de ani, are o viteză de reacţie cum noi nu am avut niciodată. Noi eram mai responsabili, aveam mai multe emoţii, dar o aşa viteză de reacţie nu am avut: ea a fost foarte repede gata cu rolul; are o combustie interioară absolut uluitoare. Şi Alexandru e la fel, dar el are nişte experienţe în teatru, a lucrat cu Andrei Şerban, cu Claudiu Goga. Aceşti doi tineri sunt excepţionali şi este o mândrie să fii alături de ei. S-a demontrat încă o dată că în teatru nu există generaţii”.

Ştefan Bănică, impresionat de frumuseţea Teatrului din Caracal, ne-a spus că a fost înainte de 1989 aici, dar teatrul nu arăta aşa. El crede că şi tatăl său a jucat cândva pe această scenă. Despre Trigorin, Bănică ne-a mărturisit că este “o provocare, ca orice personaj cehovian pentru fiecare actor”.

“Referindu-mă la mine, Trigorin e un personaj ingrat, dacă vreţi, dar în acelaşi timp e drama unui om, care, deşi are un succes mare, nu se bucură de acest succes şi tocmai aici e provocarea: este un om incapabil să se bucure sau să iubească şi să trăiască momentul. De aceea el este motivul pentru care se întâmplă cam toate lucrurile în «Pescăruşul». Venirea lui produce toate dramele acestei piese”, a mai spus Bănică junior, exprinându-şi bucuria că are acest rol (al treilea) la Comedie.

Anca Dumitra e surpriza acestui spectacol. Tânăra din Craiova, absolventă UNATC, şi-a făcut remarcabil debutul pe scena profesionistă. Aşa cum a mărturisit, a obţinut rolul în urma unei audiţii şi pentru ea a fost minunat să lucreze cu regizorul Claudiu Goga şi alături de mari actori.

“E o experienţă pentru care nu pot decât să fiu recunoscătoare regizorului, cât şi întregii echipe de actori, căci a fost un debut exact cum mi l-aş fi dorit şi mi l-aş fi imaginat. Am avut o şansă pentru care mulţumesc lui Dumnezeu. Mă simt fericită că am jucat în Teatrul din Caracal. Eu sunt din Craiova şi atunci bucuria e cu atât mai mare cu cât primul meu turneu a fost la mine în Oltenia. Să-mi poarte noroc, Doamne ajută!”, a spus vădit emoţionată Anca Dumitra.
Festivalul de Teatru Caracal 2013 se încheie duminică, 19 mai.

×
Subiecte în articol: festival teatru caracal