Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Doamne, rău m-ai blestemat / Să n-am casă, să n-am pat / Numai drum şi cer înalt / Numai drum şi cer înalt”… Cuvinte prin care actorul Ciprian Vultur şi colegii de scenă au deschis repertoriul anului 2015 a Teatrului de Nord din Satu Mare prin piesa “Ivan Turbincă”. Cuvinte profetice care dincolo de suferinţa tragico-comică a rolului, exprimă şi anumite umbre nedeclarate şi suferinde poate ale sentimentelor de înstrăinare, neînţelegere şi părăsire, pe care actorii teatrului sătmărean le trăiesc din păcate din ce în ce mai mult în ultimul timp. O turbincă minunată pe care actorii sătmăreni i-o cer de foarte mult timp Lui Dumnezeu, pentru ca prin picăturile de miracole oferite piesă de piesă publicului local şi de pretutindeni şi în spirit de îndreptăţire a “cetăţii”, să realizeze idealul eroului principal al piesei: “pe cine oi vrea eu să-l pot vârî într-însa; şi apoi să nu poată ieşi de nici fără învoirea mea”. Şi ar avea cine să intre în turbincă. În primul rând ar fi “dracii” indiferenţei faţă de artă, educaţie şi de tot ce este moral, “draci” interpretaţi de Anca Dogaru şi de Bianca Lidia Cuteanu, dar şi spiritul mercantil al “Boierului” pus tot timpul pe căpătuială şi interpretat de Stelian Roşianu, slujit cu in(diferenţă) socială de “Fata din casă” interpretată de Andreea Mocan. În al doilea rând vorbim de tradiţionalele ispite româneşti populare, tutun, votcă, femei şi lăutari. Prin cele patru încercări pe care diavolii conduşi de Scaraoschi, (interpretat de Ioana Cheregi) i le impun eroului nostru în iad, ( aruncarea buzduganului spre cer, trânta, fuga şi chiuitul ), descoperim urmările ispitelor de mai sus prin nemulţumirea personală şi colectivă, protestul social, fuga de responsabilitate, violenţa şi omorul, dorinţa omului de a-L anihila pe Dumnezeu, “tare” regăsite din ce în ce mai mult în societatea contemporană prin care omul îşi poate pierde liniştea sufletească şi Raiul. Constantele care domină şi plutesc întreaga piesă prezintă existenţa periodică a “Morţii” interpretată de Alina Negrău, dar şi Iubirea şi Dreptatea Divină ale Lui Dumnezeu, interpretat de Carol Erdos, ajutat de Sfântul Petru, interpretat într-un mod vioi şi comic de Vlad Chico. Toate ideile prezentate au fost surprinse în mod inspirat cu ajutorul introducerii momentelor de musical – cabaret, semnate de Gabriela Tănase şi Dorin Griguţă, regizorul orădean Daniel Vulcu aducând publicul tânăr pe scenă prin elemente de mişcare scenică realizate de actori printre public, prin participarea afectivă şi efectivă a copiilor prezenţi la realizarea unei ore de teatru de calitate, într-o scenografie inspirată semnată de Oana Cernea. Se poate spune că piesa Ivan Turbincă reprezintă gura de oxigen de care colectivul Teatrului de Nord şi sătmărenii aveau nevoie. Îmbinarea elementelor de teatru modern şi clasic, aducerea şi transmiterea textului prezentat la nivelul şi între micuţii spectatori, dar şi renunţarea la anumite forme de exprimare verbale şi scenice cu caracter vulgar fac ca această piesă să atragă prin putere, tinereţe şi bun simţ. O altă idee care reiese din piesă este aceea că teatrul, cultura şi educaţia sunt în stare să ofere acea “turbincă a lui Ivan” capabilă să anihileze şi să distrugă moartea morală şi socială a unei societăţi, fiind în acelaşi timp şi factorii critici fără de care aceasta ar dispărea. Ivan Turbincă îşi strigă dreptatea în faţa incapacităţii unei societăţi care nu este în stare să-şi protejeze artiştii în faţa prostiei şi a morţii blestemând moartea prin cuvintele: “ţi-o spun drept că ţi-aş scoate ochii ca la dracu şi te-aş frige la frigare, că din pricina ta s-a prăpădit atâta amar de lume de la Adam încoace şi până astăzi”.
Citește pe Antena3.ro
