Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Orice părinte care îşi supraveghează copiii la locul de joacă sau în parc ştie că cei mai mulţi dintre ei sunt, în general, activi, şi tot ce-şi doresc să facă este să alerge şi să se joace. Cu toate acestea, mulţi dintre noi nu înţeleg cât de mult contează pentru copii să se zbenguie şi să alerge. Încurajarea activităţilor copiilor este o parte extrem de importantă în dezvoltarea acestora şi îi poate ajuta să deprindă obiceiuri sănătoase, care îi vor însoţi şi în viaţa adultă.
Nimeni nu ştie mai multe despre cum pot fi motivate familiile să ducă o viaţă sănătoasă decât Magnus Scheving, creator şi vedetă a serialului de televiziune Orăşelul Leneş, al cărui scop este să-i inspire pe copii şi pe familiile acestora să facă alegeri sănătoase cu plăcere, abordând conceptul într-un mod amuzant şi accesibil.
Scheving, care îl interpretează în serial pe Sportacus, este tată la rândul său, a fost de două ori campion european la gimnastică aerobică, şi a colaborat chiar cu Prima Doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama, pentru a-i motiva pe copii să se distreze făcând mişcare de la o vârstă fragedă şi să-şi formeze obiceiuri bune pentru toată viaţa.
Cea de-a treia serie din „Orăşelul Leneş„ este difuzată în premieră în România la postul de televiziune Boomerang, zilnic la 13:45. (din octombrie, de la 11:35).
Spuneţi-ne câte ceva despre Orăşelul Leneş.
Orăşelul Leneş a fost creat în urmă cu douăzeci de ani în Islanda, iar dorinţa mea a fost de a-i motiva pe copii să facă alegeri sănătoase. Provocarea consta în faptul că pe cei mici nu îi interesează sănătatea, care este un subiect plictisitor pentru ei, deci totul trebuia privit ca un joc. Astfel că am scris o carte despre Orăşelul Leneş, care s-a transformat într-un spectacol live şi, apoi, într-un post de radio. Timp de mai bine de zece ani am călătorit prin toată lumea, am vorbit cu părinţi şi cu copii şi am aflat că micuţii sunt la fel oriunde te-ai afla: nu le place neapărat să facă sport mereu, dar le place foarte mult să facă mişcare. Dacă copilul tău nu face mişcare, nu aleargă şi nu e activ, ceva e în neregulă.
Părinţii, la rândul lor, vor ca micuţii să fie în siguranţă, să fie educaţi, să mănânce corect, să meargă devreme la culcare, să respecte regulile, să împartă cu ceilalţi ceea ce primesc, să nu mintă şi, poate, să-şi facă singuri curăţenie în cameră. Acestea au fost sursele noastre de inspiraţie când am creat personajele din Orăşelul Leneş. Serialul urmăreşte aventurile unui supererou numit Sportacus, ale unei fetiţe cu părul roz, Ștefania, şi ale celui mai mare leneş de pe Pământ, Robbie Putrezitul.
Totul a început de la o carte, care a fost urmată de un spectacol live de mare succes, iar apoi am transformat Orăşelul Leneş într-un serial de televiziune care este urmărit în peste 170 de ţări. Guvernele au început să ne solicite pentru diverse campanii. Am testat multe campanii diferite pentru a vedea ce funcţionează pentru ca cei mici să fie sănătoşi. Am creat campanii în Marea Britanie, precum Change4Life, dar am colaborat şi cu preşedintele Mexicului, Felipe Calderón, sau cu preşedinţii din Chile, Columbia şi Spania, iar apoi am fost sunaţi de preşedintele Obama şi am mers la Casa Albă pentru campania Let's Move (Să facem mişcare). Noi realizaserăm o campanie numită Move (Mişcare) în urmă cu şaisprezece ani, astfel că s-a potrivit foarte bine cu mesajul nostru. Aşadar, am ajuns la Casa Albă, unde am fost la un pas de a sparge un candelabru de cristal în timp făceam exerciţii în rolul de Sportacus, dar totul a fost foarte amuzant. Clipul video filmat la Casa Albă a fost difuzat în Statele Unite şi în întreaga lume. Aceasta este povestea Orăşelului Leneş.
Cât de important este să-i apropiem pe copii de sport de la o vârstă fragedă?
Este extrem de important, iar eu cred că toţi copiii sunt supereroi – până la 7 ani toţi sunt supereroi. Știu cum să se mişte şi o fac corect, mănâncă atunci când vor să mănânce şi dorm atunci când le este somn. După vârsta de 7 ani noi, părinţii, avem tendinţa de a le spune mereu să stea cuminţi, sau să îi hrănim cu mâncare nesănătoasă. Prinţii, şcoala şi întregul sistem au în grijă supereroi care trebuie să rămână astfel, şi să fie zâmbitori, fericiţi, fără griji. Trebuie să ne amintim mereu că între 0 şi 7 ani copiii îşi admiră părinţii şi încearcă să îi imite, nu atât în ceea ce spun, cât în ceea ce fac, iar influenţa părinţilor contează foarte mult dacă vrei copii sănătoşi. Dacă tatăl, de exemplu, face multă mişcare, copilul va face, la rândul său, multă mişcare. Dacă vorbeşti cu copilul şi îi atragi atenţia că trebuie să-şi cureţe camera fiindcă este un copil dezordonat, va crede că este dezordonat pentru următorii cinci ani. Dar dacă îi spui că trebuie să-şi cureţe camera fiindcă este organizat, şi continui să-i spui asta în următorii cinci ani, la un moment dat se va gândi că, fiind organizat, ar trebui să-şi cureţe camera.
Cred că este important să-i implicăm pe copii în diverse activităţi de la vârste fragede şi nu mă refer neapărat la sport; ar putea fi orice, însă trebuie pornit de la premisa că totul este posibil, iar activităţile plictisitoare trebuie transformate în joacă. Adulţii sunt plictisitori prin natura lor, nu au idei extraordinare şi nu mai fac o joacă din orice, aşa cum făceau pe vremuri, însă ar trebui să facă asta mai des.
Spuneţi, deci, că părinţii ar trebui să le dea copiilor un exemplu bun şi să le insufle o atitudine pozitivă încă de când sunt mici. Dar ar putea face şi altceva pentru a-şi încuraja copiii să fie sănătoşi şi în formă?
Cred că este important modul în care le vorbeşti, ce faci şi ce se întâmplă în familie. Dacă stăm să ne gândim, părinţilor nu le place să li se spună ce să facă, de fapt nimănui nu îi place, iar Orăşelul Leneş nu face asta niciodată. Noi doar propunem idei care îi motivează pe oameni să facă diverse lucruri. De exemplu, părinţii au constatat că, după ce copiii lor urmăresc un episod din serial, fac mai multă mişcare. Acest lucru este apreciat, iar Orăşelul Leneş este văzut ca un ajutor pentru a creşte copii sănătoşi, iar părinţii pot folosi exemplele din serial: „Iată, Sportacus mănâncă o bomboană sportivă, poate vrei să încerci şi tu!“
Părinţii au nevoie de idei noi, iar ceea ce pot face cu uşurinţă este să transforme totul în joc. Să spunem că micuţului meu nu-i place să se îmbrace dimineaţa şi face mofturi, atunci alegem împreună anumite mişcări amuzante care vor fi asociate cu diferite haine. De exemplu, dacă el poartă şosetele roşii, eu trebuie să sar ca o broască de douăzeci de ori, sau orice altă activitate care îl va face să râdă. Astfel, când eu îl iau de la grădiniţă şi îmi arată că poartă, să spunem, şosetele cu dungi, eu va trebui să fac câţiva paşi înapoi şi să stau într-un picior, iar apoi, dacă eu îi arăt că am un fular cu dungi, el va trebui să facă acelaşi lucru. Copilul va fi încântat şi se va gândi la momentul acesta toată ziua. A fost foarte amuzant atunci când ne-am întâlnit şi a trebuit să sărim amândoi, iar părinţii ne priveau ciudat. Noi ne-am distrat împreună, ne-am zâmbit, a fost excelent.
Apoi, puteţi lua 52 de cartonaşe diferite, pe care toţi membrii familiei să scrie câte o activitate pe care nu aţi făcut-o niciodată, fie că e vorba despre o drumeţie pe munte, înotat în lac sau orice altceva vă doriţi. Puteţi pune cartonaşele într-un bol, iar în fiecare sâmbătă alegeţi câte o activitate pe care să o faceţi împreună – copiilor le va plăcea foarte mult.
De asemenea, vă puteţi gândi la modul în care cinaţi. Puteţi folosi lumânări şi muzică pentru a transforma o cină obişnuită într-una de cinci stele. Le-am făcut copiilor mei şi mic-dejunuri de cinci stele, iar apoi mi-au făcut şi ei mie. Ei au ales meniul, am mers împreună la cumpărături, şi au fost foarte fericiţi că i-am implicat în pregătirea mesei. Copiii trebuie implicaţi fiindcă nu vor ţine minte ceea ce doar li se spune. E posibil să-şi amintească pe termen scurt, dar dacă îi implici în ceea ce faci, îşi vor aminti toată viaţa.
Ce ar putea face şcoala şi autorităţile pentru a-i ajuta pe copii să fie activi?
Cred că principala problemă este aceea că se pune prea mare preţ pe statul în bancă, în loc să fie mai important ca cei mici să stea în picioare, să se mişte şi să fie activi.
În timpul lecţiilor?
Da. Aş spune că ziua nu ar trebui să se desfăşoare în întregime stând pe scaun. Dascălii ar trebui să fie activi, să se ridice şi să facă mişcare împreună cu copiii din clasă, să folosească muzică, chiar şi câteva dintre mişcările de supererou ale lui Sportacus. Nu totul trebuie să fie extrem de serios, şi şcoala poate transforma anumite activităţi în joacă. Copiii au nevoie de mai multe activităţi fizice, iar unora nu le place sportul, aşa că ar trebui să poată dansa, dacă doresc, să alerge, sau să facă orice altă activitate preferă.
Acum, că aţi menţionat acest subiect, de ce credeţi că unor copii nu le place sportul?
Pot fi multe motive, iar unul dintre ele ar putea fi acela că la sport sunt aleşi întotdeauna cei mai buni. Astfel, dacă un copil nu este neapărat bun la un anumit sport, cum ar putea să-i placă să fie mereu ultimul ales într-o echipă? Suntem diferiţi, iar lucrurile trebuie diferenţiate. Sunt sute de alte activităţi care pot fi făcute şi implică mişcare: poate copilului îi place muzica, iar într-o formaţie ar avea, de exemplu, ocazia să sară destul de mult.
Cred că sănătatea constă în găsirea unui echilibru, care ar trebui căutat şi la şcoală. Statul prea mult pe scaun nu face bine, astfel că ar trebui căutată o şcoală în care perioadele în care se stă şi perioadele în care se face mişcare sunt echilibrate. Acest lucru ar fi extraordinar.
Ne puteţi spune câte ceva despre campania realizată în colaborare cu Prima Doamnă a Statelor Unite, Michelle Obama?
Noi colaborăm de mulţi ani cu diferite guverne, pentru campanii variate. De exemplu, am creat o campanie care durează o lună şi care îi motivează pe copii să mănânce din fiecare grupă de alimente care se regăseşte în piramida alimentelor, dar şi să adauge zilnic abţibilduri într-o „cărticică de energie“. Abţibildurile reprezintă şase pahare de apă pe zi, cinci legume şi fructe, laptele, brânzeturile şi aşa mai departe. Practic, părintele vine acasă seara şi stă de vorbă cu copilul înainte de culcare, povestind despre cum a fost ziua respectivă, ce a mâncat, şi poate răsfoi această „cărticică de energie“. Când eu m-am uitat în cărticica copiilor mei, am observat că nu mâncaseră în luna respectivă peşte, sau că nu mâncaseră nici măcar o portocală. Am realizat această campanie pentru prima oară în Islanda. A avut un succes extraordinar, obezitatea a început să scadă, iar Ministrul Sănătăţii a afirmat la ştiri că motivul este Orăşelul Leneş.
Am creat şi o campanie numită Move (Mişcare), care îi încuraja pe copii să fie activi timp de o lună de zile, iar campania realizată de Michelle Obama se numeşte Let’s Move (Să facem mişcare) – astfel că atunci când am fost sunat şi întrebat dacă doresc să mă alătur acestei iniţiative am spus un „da” hotărât, fiindcă că se potriveau perfect. De altfel, cu ceva timp în urmă am scris o carte care se numeşte Let’s Move, aşa că sinergia a fost foarte bună.
În fiecare lună avem o altă campanie, fie că este vorba despre energie, despre mişcare, sau despre „mersul spre Lună“– care presupune, de exmplu, purtarea unui pedometru timp de o săptămână. La final, copiii pot verifica exact câţi paşi au făcut şi dacă ar fi putut parcurge distanţa până la Lună. 24.000 de copii s-au înscris în două zile. Am realizat foarte multe, iar fiindcă nevoile sunt diferite, fiecare dintre campaniile noastre este diferită.
