Trăieşte liber în lumea lui

Andrieş are public de "rasă", care vine necondiţionat la concertele sale. Spectatorii primesc tot ceea ce el le oferă, fără să facă nazuri. Doar este Alexandru Andrieş!

Un şoricel cu o floare şi trei inimioare. Sau un artist cu dimensiunile 50/30/20 (50 de ani de viaţă, 30 de ani de carieră şi 20 de ani de apariţii discografice), ţinând o chitară pe care stă proţăpită o cioară. Aceste două "personaje" au fost creionate de Alexandru Andrieş (cel de-al doilea desen este chiar autoportretul) şi dăruite impresarului său, Aurel Mitran. "Eram la un restaurant şi beam o votcă - îşi aminteşte Mitran. Alexe voia să plecăm, dar i-am zis să mai stăm puţin. M-a întrebat atunci dacă nu vreau să-mi deseneze ceva. I-am zis: «Da, mă gândesc că şoricelul ar vrea să bea şi el o votcă»... «Bine, nu mă grăbesc. Cât bei tu, eu îl desenez», mi-a spus el". Ce personaje spumoase! Cum e artistul, e şi impresarul! Altfel, relaţia de "serviciu" n-ar fi rezistat nici două minute, darămite două decenii.

"Alexandru Andrieş este Alexandru Andrieş. Are o minte foarte organizată şi o meticulozitate ieşită din comun - declară în cunoştinţă de cauză Mitran. Este exact cum era în urmă cu 30 de ani. Este una dintre puţinele persoane pe care le cunosc şi care nu s-a schimbat absolut deloc. Încearcă să nu jignească pe nimeni, este foarte civilizat".

DUBLU A
Mitran a devenit impresarul lui Andrieş prin 1984. Nicu Alifantis i-a pus faţă-n faţă: "În anii '80, mă ocupam de nişte spectacole la Teatrul Mic, unde amfitrion era Alifantis. El a venit cu propunerea să facă nişte concerte cu Alexe". Astfel a ieşit Dublu A, un proiect care a avut mare scucces, la Teatrul Mic şi la Teatrul Ion Creangă. "Evident că Alifantis şi Andrieş erau, pe scenă, ca Soarele cu Luna. Nimeni nu ştia cum începe spectacolul. Se trăgea la sorţi cine începe primul. Eu prezentam şi întrebam în sală cine are o monedă. Pica stema. Alexe spunea că Alifantis e cu stema... Nu se mai făcuse aşa ceva într-o sală de teatru. Alifantis intra pe scenă şi zicea: «Stau un pic şi plec». Cânta trei piese şi apoi iarăşi vorbea cu publicul: «V-aţi plictisit de mine, să vină Andrieş». Andrieş urca pe scenă şi îi reproşa: «În sfârşit, nu te mai dădeai jos...» Şi tot aşa..."

Incredibil, dar Alexandru Andrieş n-a încheiat niciodată un contract (de impresariere) cu Aurel Mitran. A fost doar un gentlemen agreement, care funcţionează bine mersi de peste 20 de ani. Mai pe româneşte, şi-au dat cuvântul (şi dat a fost) că Mitran va fi un impresar corect ce-şi va respecta artistul, iar Andrieş - un artist profesionist, la fel de corect, care-şi va respecta impresarul. Pare ficţiune, nu-i aşa? Dar vorba lui Mitran, "Andrieş este Andrieş...".

CĂLĂTOR FERICIT ÎNTR-O LUME ABSURDĂ
"Tatăl lui avea un simţ al umorului de te făcea să te tăvăleşti de râs. Alexe venea la mine la birou şi îl suna pe tatăl lui. Îl întreba: «Ce faci, mă?». Iar acesta îi spunea ce făcuse: «M-am dus în boxă să fac curăţenie». La care, fiul îi răspundea: «Foarte bine, obişnuieşte-te cu traiul sub pământ»... Alexe nu este exuberant, lumea s-a schimbat foarte mult faţă de perioada în care eram noi tineri. Dar el trăieşte într-o lume a lui... A avut mereu grijă să nu depindă de sistem". A trăit liber! S-a priceput, încă de când s-a născut, să alunge plictiseala, s-a relaxat desenând, compunând, cântând, a trăit fără ipoteci, a fost şi este un călător fericit într-o lume absurdă, evadează zilnic din temniţa dorinţelor consumeriste, a fugit de bădărănie, a îmbrăţişat frumuseţea, îşi iubeşte mătuşa, vecinul, aproapele, nu are vicii, şi-a eliberat spiritul, nu încearcă să schimbe nimic şi pe nimeni, ştiind foarte bine că atunci când un pahar e plin, nu mai ai cum să-l umpli.