Bunic atipic, special

Despre "bunul", numai de bine! Alexandru Jula nu este numai un artist desăvârşit, dar şi un exemplu pentru nepoţi. Le-a oferit tuturor câte o părticică din suflet. Pe nepoţi i-a învăţat ce înseamnă respectul şi corectitudinea, iar soţiei i-a încredinţat dragostea eternă.

Dr. Ciprian Jula, nepotul "cel mărişor" al interpretului ne vorbeşte cu drag despre bunicul său: "Este o mare onoare pentru mine să-l am «de bunic». Am crescut cu el şi am petrecut mult timp împreună.

Artistul şi omul Alexandru Jula sunt una şi aceeaşi persoană modestă, cu care poţi sta de vorbă în orice situaţie. Eforturile lui întotdeauna au fost răsplătite pentru că l-a interesat părerea publicului. Şi dă în continuare dovadă de vitalitate, activitatea sa este foarte lungă! De mic copil i-am ascultat piesele, am fost la concerte... Am emoţii mereu când intră pe scenă, dar este o persoană foarte glumeaţă chiar şi în spectacol. Multe lucruri m-au stimulat... l-am luat ca exemplu, chiar dacă nu am treabă cu domeniul. Despre viaţă m-a învăţat foarte multe lucruri, stilul lui este un exemplu. Îi doresc multă sănătate şi să o ţină tot aşa!"

UMORUL
Alexandru Jula junior mărturiseşte că "babu" nu este un bunic tipic. Mai ales la mesele petrecute în familie, când artistul se aşterne... la bancuri. "Despre omul Alexandru Jula (Babu cum îi spunem noi) sunt foarte multe de spus, dar dacă ar fi să aleg doar câteva cuvinte... aş spune că este o persoană dedicată muzicii, artei sale de-o viaţă şi familiei. Este un om care a muncit enorm pentru tot ceea ce a realizat... şi eu cred că a realizat destul de multe.

Pentru mine este bunicul ideal... deşi nu e un bunic tipic! A fost întotdeauna aproape de noi şi îl simţim mai mult ca pe un prieten decât ca pe un bunic. Amintirile care mă leagă de el sunt zilele în care ne întâlnim, râdem şi spunem bancuri. Din personalitatea bunicului meu cred că am împrumutat, în primul rând, simţul umorului. Probabil am mai împrumutat şi altele, dar nu îmi dau seama, la acest moment când vorbesc despre el! Sunt mândru când cineva îmi spune că îi place Alexandru Jula şi că ar vrea să îl vadă mai des şi să îi asculte muzica.

Îi doresc multă sănătate şi mult succes! Şi încă un lucru: Îi transmit şi pe această cale că îl iubesc!"

Alături de Lucia Jula, artistul şi-a petrecut 50 de ani din viaţă. "Mă simt foarte mulţumită! Avem copii, nepoţi... şi toţi sunt la locurile lor. Nu pot să spun că mi-a fost uşor la început. Când era mai tânăr era mai greu fiindcă existau multe tentaţii, mai ales în universul acesta, artistic.

Dacă până acum am rezistat înseamnă că totul e în regulă. Este un om minunat! A depus foarte mari eforturi şi ne-a ajutat pe toţi când a fost nevoie. Ne-am căsătorit în 1960. Era ziua cumnatului meu, iar el a sosit în vizită. Sincer, eu credeam că o să vină să facă pe artistul la noi. Dar nu a fost aşa. Plus că eram tineri şi chiar dacă se înfiripase idila nu mă gândeam nicidecum la căsătorie. Dar asta a fost! El mi-a descoperit între timp calităţile, eu pe ale lui. 

 

Este tandru cu copiii, cu nepoţii, se vede că e fericit. Când vin la noi nu mai ştie ce să le facă. Iar în viaţa noastră de familie unitatea este foarte importantă. Îi doresc să aibă în continuare parte de noi toţi", zâmbeşte Lucia Jula.

UN TATĂ
Deşi la început l-a privit mai "cu teamă", nora artistului a ajuns să-l considere tăticul ei. "Îl ştiam, îi ascultasem melodiile şi aveam un deosebit respect faţă de el. Dar nu-l văzusem niciodată. Cu timpul, ne-am apropiat foarte mult. E un ardelean sută la sută, un om de cuvânt, modest, vesel, plin de viaţă, de încredere. Acum, în momentul de faţă, îmi este ca un tată.

Cu ani în urmă cânta la mare, la Hanul Piraţilor şi mergeam acolo să-l ascult. Mă linişteau melodiile lui. Şi se vede că îi place şi pune suflet în tot ceea ce face. Are darul de a transmite ce simte. Este un luptător. De fiecare dată când a întâmpinat o problemă a renăscut ca pasărea Phoenix din propria cenuşă. Iar la vârsta pe care o are eu am senzaţia că este totuşi tânăr.

Am învăţat multe de la el... să-mi trăiesc viaţa în demnitate, să lupt, să fiu un om cinstit, să am încredere în oameni. Spiritul lui este fantastic. E plin de glume, speranţe, bunăvoinţă. Oricât ai fi de supărat nu ai cum să stai aşa", povesteşte Daniela Jula.

 

Viaţa mea n-a fost o prăjitură!
Familia reprezintă pentru Alexandru Jula lucrul cel mai de preţ. Lucia, marea sa dragoste, îi este aproape din 1960, de când şi-au unit destinele. "Lucia m-a înţeles deşi viaţa alături de mine nu i-a fost uşoară. A avut parte de multe renunţări, a avut parte de aşteptare. Locul meu de muncă nu putea fi fix, programul meu de muncă nu putea fi zilnic la fel. În plus, în meseria asta sunt şi multe tentaţii. Uneori rezişti, alteori, nu.

Dar soţia mea a ştiut să-mi acorde înţelegere chiar şi atunci când am avut o rătăcire care ar fi putut destrăma această familie. Soţia mi-a spus cam aşa: «Aştept să te trezeşti». Şi m-am trezit", spune Alexandru Jula. "Viaţa mea n-a fost chiar o prăjitură de la cap la coadă. Au fost şi momente teribile, dar şi multe bucurii. Fiul nostru, Cătălin, e un băiat minunat. Îl simt aproape tot timpul, pe el şi pe nepoţi. Îl iubesc ca şi atunci când era un puşti.

Are o soţie medic care îl iubeşte şi e alături de el. Cătălin are doi fii. Ciprian, medic stomatolog, iar Alex, care îmi poartă numele, student la Bucureşti. Sunt tare mândru de ei", completează artistul.

   Luminiţa Ciobanu