Sufletul Băileştiului

Deşi a împlinit 40 de ani, Costel Pistriţu, proaspătul primar al Băileştiului, are încă sufletul cald şi mare al copilului care a căzut de pe patinele de împrumut când a auzit că Amzulică nu se va mai întoarce niciodată în “mahalaua” Colăneştilor.

Băileştenii au nevoie ca nea Mărin să trăiască mai departe. Moştenirea lui Amza e tot ce au mai bun.

12 decembrie 1983 era prima zi când îşi pusese peste ghete patinele cu cheiţă, ajustabile, şi se plimbase cu ele de dimineaţă până seara. Nu căzuse nici măcar o dată. Ajuns acasă, i s-a spus că Amza nu mai e. I s-au înmuiat picioarele şi a căzut. Poate de aceea, bucuria şi tristeţea s-au sudat în sufletul băieţelului pentru totdeauna. “Cimitirul din zona unde stau eu şi Amza nu are capelă. Vreau să fac o capelă şi mai vreau să-i fac mormântul identic cu cel de la Bellu, pentru că foarte multă lume vrea să-i pună o lumânare la Băileşti. Asta îmi doresc să fac din prima lună a anului 2009”, spune Pistriţu.

MOŞTENIREA COMUNITĂŢII. Primarul Băileştiului crede că Amza Pellea şi nea Mărin, chintesenţa ţăranului oltean “fotografiat” cu mintea de actor la poartă şi cana de zaibăr în mână, sunt averea oraşului. “Băileştenii au nevoie ca amintirea lui Amza să trăiască mai departe” şi de aceea a pus umărul la îndreptat păcatele unui sistem parcă decis să decimeze identitatea. A semnat pentru restituirea casei, în care actorul a crescut, către Oana, “fiica sa cât 12 flăcăi”, cea care în zadar luptase să urnească cele două bolovane din Primăria Băileştiului care ocupaseră succesiv fotoliul principal din clădirea administraţiei locale.

Mai întâi, Costel Pistriţu a refăcut moştenirea familiei şi după aceea s-a apucat să muncească la cea a comunităţii. Cu ajutorul Oanei Pellea, dar şi al oamenilor din localitate, care au restituit familiei bunurile făcute dispărute pe când regimul naţionalizase proprietatea familiei lui Amzulică, a reuşit amenajarea unei “case memoriale”.

Cele trei odăi lasă senzaţia că abia au fost părăsite de actor, în grabă. Pistriţu este unul dintre acei norocoşi care reuşesc să simtă că marele oltean se bucură de faptul că lucrurile se întorc în matca firescului: “Amza m-a făcut să cred că există ceva acolo Sus! Am simţit, când am terminat tot lucrul la casă, că există un nu-ştiu-ce aicea care nu mă lasă să plec. A simţit acelaşi lucru şi Oana când a venit şi chiar a vrut să rămână peste noapte în casă. Trei zile la rând am am simţit acest CE, un lucru care lipseşte. Este aceeaşi incintă, sunt aceleaşi obiecte, dar lipseşte ceva. Nu pot să descriu, dar...”

AR FI FOST PRIMAR. Deşi Pistriţu abia a demarat procedurile de înscriere a casei memoriale în circuitele turistice şi de atestare oficială, vizitatorii au început să-i calce pragul. Peste 250 de oameni s-au semnat în cartea ei de onoare. Iar primarul simte că păstrarea vie a amintirii nu poate să le aducă decât beneficii localnicilor. Vrea să amenajeze Grădina de vară din planurile lui Amza, satul de vacanţă în care acesta petrecea alături de confraţii din Bucureşti şi a demarat chiar şi un Festival al Zaibărului. Amza Pellea era mândru de originea lui şi folosea orice prilej pentru a pune “o vorbă bună” băileştenilor. Visa chiar ca în orăşelul său de baştină să fiinţeze un aeroport într-o zi. Atât de mult iubea Băileştiul! Costel Pistriţu crede că, dacă nu ar fi plecat aşa repede între Cei Drepţi, actorul ar fi devenit primar.  

“În primul rând, sufletul lui Amza este lângă noi, aicea... Fizic, într-adevăr, el se odihneşte la Bellu, dar... Am trăit, dacă pot spune, în ilegalitate cu Amza, acum am intrat în legalitate cu această casă memorială. Mai departe? Vreau să o introducem în circuitul cultural. Acesta va fi primul demers după ce voi avea posibilitatea să trag «moşii» şi «babele» de la pomană”
Costel Pistriţu - primar Băileşti