Margareta o numeşte "personificarea blăndului amurg", iar pentru Mirabela, Angela reprezintă "frumuseţea femeii".
Margareta o numeşte "personificarea blăndului amurg", iar pentru Mirabela, Angela reprezintă "frumuseţea femeii".
Â
Se respectă pentru profesionismul de care dau dovadă, se indrăgesc pentru calităţile lor umane, se admiră pentru reuşite şi se felicită de căte ori au ocazia. Şi au avut motive temeinice pentru a se felicita. Sunt iubite de generaţii intregi şi au devenit modele.
Flăcări. Cu amabilitate Margareta Păslaru intoarce filele memoriei: "Mi-o amintesc pe Angela căntănd piesa «Amurgul» intr-un spectacol filmat in aer liber. Briza ii atingea părul, vocea frumos timbrată umplea orizontul, in timp ce ultimele raze de soare ii conturau silueta statuară. Mi s-a părut o realizare deosebită, devenise ea insăşi personificarea blăndului amurg... In timp, ascensiunea profesională construită cu seriozitate a aşezat-o, pe drept, in galeria marilor vedete. Colaborările noastre in emisiunile lui Titus Munteanu, căt şi la Sala Radio, Sala Palatului, ori in turneele din ţară cu formaţia Savoy, au cimentat respectul reciproc. O felicit incă o dată pe Angela Similea şi pentru interpretarea compoziţiei mele «Flăcări». Regăsindu-mă in versurile poetului Virgil Carianopol, m-am aşezat la pian, ca de obicei. Ani mai tărziu, intuind că piesa i s-ar potrivi şi Angelei, i-am dăruit-o cu tot sufletul. Pe amăndouă ne mistuie «o flacără» comună, muzica".
Bucurie. Cu pasiunea şi energia ce o caracterizează, Mirabela Dauer povesteşte: "Suntem aceeaşi generaţie, aceeaşi şcoală de muzică, aceeaşi zodie. Şi totuşi nu suntem la fel. Ea este inaltă şi frumoasă şi eu sunt mică... piticot. Intotdeauna m-am uitat la ea cu mare bucurie, intotdeauna am admirat-o, mereu a fost frumoasă, inaltă. Pentru mine ea a reprezentat din toate punctele de vedere frumuseţea femeii. Iar Dumnezeu i-a hărăzit şi glasul acela minunat. E blăndă. E foarte emotivă. Suntem două firi total opuse. Eu o iubesc foarte tare, mai ales că am petrecut foarte mulţi ani in turnee cu Formaţia Savoy. Noi două şi cu Octavian Ursulescu care ne prezenta. Şi pentru că venea insoţită de fiul ei, de Sorinel. Şi acum il iubesc foarte tare. Ne ascundeam de ea şi făceam toate năzbătiile de pe lume. Nu ştiu dacă am fost neapărat prietene, dar am fost foarte, foarte bune colege. Niciodată nu ne-am călcat pe bătături. Fiecare şi-a văzut drumul, fiecare şi-a ştiut valoarea şi fiecare a mers pe drumuls său. Cred că generaţia asta a mers, merge, şi va merge pănă cănd Dumnezeu ne va chema să căntăm intr-un concert pentru El. Eu sunt fericită că existăm şi că vom exista. Asta inseamnă că avem ceva de spus", punctează la final Mirabela.