Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A căntat intr-o seară de vară lăngă o Mare Neagră alături de Aurelian. A doua zi a aflat că prietenul său nu mai apucase dimineaţa...
A căntat intr-o seară de vară lăngă o Mare Neagră alături de Aurelian. A doua zi a aflat că prietenul său nu mai apucase dimineaţa...
Orchestra Star 2000, condusă de Petre Geambaşu, făcea furori pe litoralul anilor â80. "Eram la Eforie Nord, la Complexul Perla Mării", işi incepe acesta povestea. "Pe atunci terasele erau arhipline, se cănta deseori cu sala inchisă. Exista şi un portar care, in momentul cănd gradul de ocupare ajungea la 100%, nu mai dădea voie nimănui să intre. Chiar aşa se intămplase in seara aia, era plin. La un moment dat am constatat cu uimire că a intrat nu una, ci au intrat chiar două persoane. Li s-a dat repede o masă. Cine să fie?, mă tot intrebam eu. La un moment dat mi-am dat seama că era Aurelian Andreescu alături de cineva, probabil o rudă. M-am bucurat mult că l-am văzut."
Â
BLUE SPANISH EYES. "Urmărea totul cu ochii avizi, sorbea programul nostru, părea fascinat. Cănd am coborăt de pe scenă, la pauză, ne-am imbrăţişat cu foc. La runda următoare de melodii l-am anunţat şi pe el publicului şi l-am invitat să cănte. Am şi acum in faţa ochilor o scenă care m-a inmărmurit: Aurel sprijinit de doi oameni ca să reuşească să urce pe scenă! Arăta rău, foarte slăbit. Eu auzisem mai demult că el nu mai putea susţine spectacole decăt stănd pe scaun, dar abia atunci am conştientizat căt de grav era. Am avut o străngere de inimă." Cei doi artişti au trăit atunci, alături, nişte momente aparte. "Parcă ii citisem găndurile, era enorm de fericit că se afla pe scenă. Boala nu ii alterase nicidecum calităţile vocale. După cea de-a doua melodie, am văzut că a obosit foarte mult, aşa că am inceput să cănt şi eu o strofă, alternativ, ca să-i mai uşurez prestaţia. Ultima melodie, căntată tot in duet, a fost «Blue Spanish Eyes». A fost foarte aplaudat. S-a dus apoi la locul său, tot sprijinit, şi apoi a dispărut din public."
Â
Citește pe Antena3.ro
A DOUA ZI... "M-am trezit spre prănz şi am coborăt la recepţie. Am mai stat de vorbă cu fetele de acolo, de la hotel, iar la un moment dat ele mi-au spus că Aurelian (care, surpriză!, se cazase la acelaşi hotel cu mine) a murit. Am fost şocat, cu greu mi-am revenit. El venise pe litoral pentru a fi, căteva zile, alături de soţia lui, balerină, care era in turneu cu teatrul. Interesant este că Aurel a debutat, intr-un spectacol adevărat, de ţinută, alături de orchestra lui Alexandru Imre, Electrecord, tot la Eforie Nord. Ce inseamnă şi soarta asta!", mai spune Petre Geambaşu.
Â
CU NOTELE CUM STAI? Artistul era o fire comică, chiar uşor sarcastic in relaţiile cu cei neaveniţi in materie de muzică. "Probabil că in zilele noastre ar fi avut mult de lucru!", spune cu umor Petre Geambaşu. "Oricum, umorul său izvora din orice i se intămpla. In acea vreme toţi căntăreţii trebuia să dea examene de atestat din doi in doi ani. Asta era un soi de verificare pentru soliştii vocali. Se făceau pentru absolut toată lumea, era serioasă treaba. Ei bine, vine răndul lui Aurică la un astfel de examen. Se dădeau două probe: cea practică şi cea de teorie muzicală. Căntă el o piesă, fără cusur, normal. A urmat proba citirii notelor. El era de profesie arhitect, nu ştia atăt de bine teoria. Unul dintre examinatori, mi se pare că Veselovski, văzăndu-l că şovăie puţin, l-a gratulat cu remarca: «Aurică, ia să vedem cum stai cu notele?» El nu s-a pierdut cu firea şi a ripostat: «P-P-Pot sss-ă v-v-o dau pe aceea de aseară, de la restaurantul CCA?» Se referea la nota de plată, evident!"
