Tim Rock şi PMT

Studenţii timişoreni au avut parte de câteva concerte remarcabile, iniţiate de inimosul Ionel Marchiş.

În toamna lui ’82, pe scena Casei Tineretului, Celelalte Cuvinte cântă, două zile la rând, într-un concert în două părţi, împreună cu grupul Pro Musica. A fost "o deosebită onoare şi o mare bucurie pentru noi", mărturiseşte Călin Pop. "Asta însemna şi recunoaşterea noastră ca şi trupă din partea artiştilor consacraţi ai genului de pe meleagurile bănăţene. Muzica începea să înflorească în Timişoara. Mai apăruseră câteva trupe, stimulate evident de suflul nostru proaspăt şi priza la public de care dădeam dovadă: Autostop, Metamorf, nemaivorbind că Pro Musica avea din ce în ce mai multe concerte. Organizatorii erau şi ei stimulaţi, Ionel Marchiş, cel care «inventase» Festivalul Tim Rock, a început la Casa Tineretului o serie de concerte, susţinute periodic, cu titlul PMT (Poezia Muzicii Tinere). Noi am avut onoarea de a fi cei care au deschis seria acestor concerte."

PREMIUL SPECIAL. "În noiembrie, la Festivalul-concurs de jazz, rock şi folk de la Craiova am cântat pentru prima oară noua noastră compoziţie «Iarbă prin păr». Cu această piesă am luat locul II şi Premiul special al juriului. Ne-am întors la Timişoara triumfători. În plus, piesa premiată a şi fost difuzată ulterior (show-ul fusese înregistrat) la Radio  Bucureşti; era prima difuzare radio a trupei! La data de 11 decembrie 1982 am sărbătorit un an de existenţă printr-un concert susţinut la Casa Studenţilor, unde am reuşit să prezentăm publicului timişorean (format cu precădere din studenţi), în premieră pentru el, două piese. «Iarbă prin păr» şi «Iarna».

Spre finele anului am avut o serie de concerte la Slănic Moldova, Bacău şi Roman, alături de nume consacrate atunci, precum Song, George Nicolescu, Valeriu Sterian. Atunci am legat multe prietenii, dintre care unele mai există şi astăzi (grupul Conexiuni din Braşov.) Anul 1983 a început cu câteva apariţii la festivaluri, în ianuarie, la Sala Olimpia a fost «Panoramic jazz-rock», şi în martie, la Sala Polivalentă din Bucureşti, la «Melodii ’82». În sfârşit, ajungeam şi noi după ceva vreme în capitala ţării. Ţin minte că după recital am simţit o satisfacţie imensă, deoarece eram recunoscuţi şi de bucureşteni. Pe atunci nu mă gândeam eu la  discuri, eram doar fericit că eram apreciaţi."

TIM  ROCK NR. 2. "Tot în acel an, spre bucuria noastră, am luat Premiul I la FACS (Festivalul Artei şi Creaţiei Studenţeşti), tot la Bucureşti. Am dat în aprilie încă un concert la Timişoara şi, în vară, pentru ultima oară în acel an, am apărut la Festivalul «Tim Rock nr. 2». Atunci, pentru prima oară, au participat şi artişti din Bucureşti, Mircea Baniciu, Mircea Florian, Anda Călugăreanu şi numărul de spectatori a fost mai mare decât la ediţia  precedentă. Aveam deja piese mai multe şi voiam să le pregătim foarte bine, pentru a ieşi în public anul următor. Aveam şi un ciclu de piese legate una de alta, fără pauză  între ele numit, «Umbre şi Ziduri», un fel de lucrare rock."

PARTIDUL REZOLVĂ TOT!
"Unul dintre profesori l-a ameninţat pe Călin Pop că nu trece de examenul lui până nu îl vede tuns. Atunci a fost nevoit să apeleze la o «pilă» sus-pusă în regim, după care profesorul  era «cu botul pe labe şi doar mârâind din când în când». Era o vorbă pe atunci: «Partidul le rezolvă pe toate!», şi a rezolvat şi problema lui Călin. Trupa avea deja câteva compoziţii care începeau s-o reprezinte mai bine şi să contureze tot mai mult drumul de urmat: «O să     am», «Gong», «Caracteruri». Muzica rock şi, în general, mişcarea începeau să
înflorească.

NIMIC ALTCEVA DECÂT COMPOZIŢII PROPRII
"Repetam cu mare entuziasm la un spectacol special, căruia i-a venit rândul să fie prezentat la Timişoara, la Casa Studenţilor, în luna martie. Concertul avea două părţi – prima parte, cea «specială», o pauză, după care reveneam şi cântam alte piese care nu aveau legătură cu «lucrarea rock». Deja cântam piesa «Un sfârşit e un început», ce făcea parte integrantă din «lucrare». La acel concert s-a întâmplat ceva cu totul special, ceva hotărâtor pentru noi... Deşi în repertoriu nu aveam decât numai compoziţii proprii, la al doilea bis am avut părerile împărţite – o «tabără» din trupă susţinea să cântăm o piesă din repertoriul internaţional, iar cealaltă să reluăm un cântec de-al nostru. Foarte încurcat de această controversă, m-am dus la microfon şi am întrebat efectiv publicul ce vrea să asculte. Reacţia în favoarea unei compoziţii a fost copleşitoare. Era clar. Atunci, instantaneu, am luat cu toţii hotărârea ca din acel moment trupa noastră nu va mai cânta la următoarele concerte nimic altceva decât compoziţii proprii."  

"IARBĂ PRIN PĂR", LOCUL 1
"După câteva concerte în ţară ne-am reîntors la casa noastră de atunci, Timişoara, unde am început să ne auzim la radio. Erau emisiuni în care se pomenea despre noi (Doru Stoica, realizator, un om deosebit) şi topurile, unde rapid am fost pe locul 1 timp  de aproape două luni, cu «Iarbă prin păr». Noi chiar eram miraţi de succesul  acestei piese, care nu a fost compusă în ideea de a fi hit. De fapt nu compunem nici o piesă cu vreun scop anume."

"Cei de la Metropol vindeau amplificatoare, dar erau scumpe. Erau un fel de copii după «Zelmer», botezate «Elephant». Am cumpărat un amplificator pe care am dat 5.000 de lei şi, în rest, Marcel l-a desfăcut, i-a copiat schema şi... am avut toţi amplificatoare!"
Călin Pop

"În Timişoara era un miliţian sectorist, spaima pletoşilor, poreclit «Păcală». La noi se pare că avea alergie maximă, când ne vedea, scotea pe stradă foarfecele şi-l agita către noi. Nu ne-a prins niciodată, fiindcă eram vigilenţi şi-l reperam din timp"
Călin Pop

"Devenisem trupa Casei Studenţilor. Primele repetiţii au fost mai grele; încă nu aveam o sală fixă, tot plimbam sculele de la un etaj la altul. Repetam ba sus în bar, la discotecă, ziua, ba într-o sală de şedinţe. După ceva timp am primit, în sfârşit, o sală a noastră. După aceea, pe tot parcursul existenţei noastre ca studentţi acolo, cred că am mai fost mutaţi doar o singură dată"
Călin Pop