x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Versurile - Variante locale

0
25 Mai 2007 - 00:00

In anii ’50, Institutul de Folclor a realizat un studiu asupra muzicii lăutăreşti. A ales comuna Clejani pentru că era mai aproape de Bucureşti, dar şi pentru că aici era un focar important de lăutari.

In anii ’50, Institutul de Folclor a realizat un studiu asupra muzicii lăutăreşti. A ales comuna Clejani pentru că era mai aproape de Bucureşti, dar şi pentru că aici era un focar important de lăutari.

Ca rezultat al cercetărilor, Gheorghe Ciobanu a publicat o carte, "Lăutarii din Clejani", in care tratează despre originile repertoriului acestui tip de muzică, provenienţa temelor atăt ca stil muzical, căt şi ca temă literară, dar intră şi in analize ştiinţifice muzicale. Piesele căntate de lăutarii din Clejani in prima jumătate a secolului al XX-lea erau preponderent vocal-instrumentale. Cele de joc erau numai instrumentale, intrucăt in Cămpia Dunării nu se căntă şi cu vocea la melodiile de joc, ca in Oltenia. Din studiul amintit reiese că piesele vocal-instrumentale aveau texte romăneşti. S-au aflat doar 11 piese cu texte ţigăneşti. Piesele cu text romănesc proveneau fie din mediul ţărănesc, fie din cel orăşenesc sau din mahala. Unele creaţii ţărăneşti au ajuns in repertoriul clejănenilor din alte zone ale ţării prin circulaţia liberă a pieselor, prin contactul cu Bucureştii sau prin radio ori patefon.

IMBUNĂTĂŢIRI. Privite după conţinutul lor literar, doinele căntate odinioară la Clejani erau: haiduceşti, de instrăinare, cuculeţul (căntece despre cuc), căntece de dragoste. Doinele haiduceşti sunt foarte vechi, nu se poate spune cu precizie căt merg de departe in timp. Ciobanu crede că perioada maximă de inflorire a acestui fel de căntece trebuie să fi fost a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cănd şi exploatatorii se manifestau fără milă. Se cunoaşte dintr-un document că pe la 1775 in Ţara Romănească "zece mii de locuitori lăsară plugul, se răspăndiră prin ţară şi se răzbunară prin hoţii de hoţiile proprietarului". Acele vremuri trebuie să fi generat multe căntece de haiducie. Unele căntece au ajuns, ca variante, pănă in zilele apropiate de noi, iar unele, păstrate in inregistrări chiar pănă astăzi. Mai sunt unele variante care se căntă şi astăzi la Clejani. Căteva din doinele de haiducie intălnite la Clejani in anii ’50 sunt: "De cănd n-am mai fost haiduc", "Aşteptai să vie timpul", "De cănd maica m-a făcut".

Căntecele de instrăinare vorbesc despre diferite situaţii de singurătate: depărtarea de părinţi şi fraţi, duşmănia celor din jur, singurătatea orfanului, răutatea mamei vitrege, tratamentul inuman al stăpănului, necazurile dragostei.

Cuculeţul este denumirea pe care o dau lăutarii din Clejani tuturor căntecelor despre cuc, dar fiecare lăutar broda versurile pe care le ştia pe tema revenirii cucului in ţară.

Căntecele de dragoste erau cele mai indrăgite in anii studiului la Clejani. Gheorghe Moţoi, cel mai vestit interpret al locului, spunea: "Fără astea nici nu intrăm in nuntă" şi "pănă n-aude o «dragoste», omului nici nu-i vine să bea din sticlă". Tot el zicea că "la Clejani, dacă o să cănţi toată ziua dragoste nu se supără nici unu". La nunta din 1949 la care a asistat Gheorghe Ciobanu a auzit 20 de căntece de dragoste, iar la cea din 1960, a auzit 42.

PUBLICUL. O dată cu moda căntării romanţelor, lăutarii de la ţară au invăţat şi ei să le cănte, fie pentru că le erau cerute, fie pentru că le plăceau lor. Uneori, textele acestei creaţii cu versuri de factură cultă erau greşit invăţate. Astfel, varianta clejăneană a romanţei "In drum", după un text de Topărceanu, se cănta aşa: "Sus pe culmea tristă, doamnă,/Cerul plin de stele/ Patru plopi mi-ascunde-n umbră/Casa măndrei mele/Dar mai tristă mi-a fost soarta/De duşmani ursită/C-am găsit lumina stinsă/Şi poarta zvorătă". Originalul suna astfel: "Peste firea mută doarme/ Cerul plin de stele/ Patru plopi mi-ascund in umbră/Casa dragei mele/ Dar mi-a fost pe semne calea/ De-un duşman ursită,/Am găsit lumina stinsă/ Uşa zăvorătă"... Varianta a fost adusă mai aproape de universul ţărănesc.Â

La lăutarii de la Clejani s-a intălnit un număr de 17 căntece de mahala, dar cele mai multe aveau versurile adaptate, schimbate, faţă de cele originale, semn că muzicanţii de pe malul Neajlovului erau şi creatori, nu doar intrepreţi şi că totdeauna se orientau după preferinţele publicului.

Citeşte mai multe despre:   căntece,   clejani,   clejani - 28 mai 2007

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de