La fiecare concert sau apariţie pe scenă, numărul celor care o apreciază pe Cleopatra a crescut considerabil.
La fiecare concert sau apariţie pe scenă, numărul celor care o apreciază pe Cleopatra a crescut considerabil.
În concertul Cleopatrei de la 20 august 2006, totul a
demonstrat că Pavel a rămas un copil mare, căruia nu i-a fost deloc greu să se “coboare”
la vîrsta fiicei sale, pentru că el creşte încă o dată, cu ea… “Ei îşi sînt
unul altuia oglinzi, spune Luminiţa Zaharia, se «memorează» unul în altul, încît
te-ntrebi fără să vrei: «Care e în realitate copilul?»... Am făcut aluzie la
filmul-prefaţă: în timp ce repetau, Cleo întreabă: «Ce înseamnă a memora?», iar
Pavel îi explică printr-o înşiruire de întîmplări, pentru ca ea să-şi
construiască propria definiţie-poveste a memorării, luînd drept obiect de
«studiu» un creion... Sau la piesa «De ce», în timp ce Pavel îi citea: «De ce
ne trebuie doi ani să învăţăm de la părinţi...», Cleo i-a luat-o înainte, cu
propria interpretare: «... cum se vorbeşte la cincizeci!».”
NE ALINĂ INIMA. Fiecare spectator, indiferent de vîrstă, a devenit la
spectacolul Cleopatrei fără nici o mască, un copil. Măcar pentru două ore este
minunat să te poţi simţi... un copil. “Cînd îi priveşti împreună, pe Cleopatra şi
Pavel, nu-ţi dai seama care dintre ei l-a creat pe celălalt”, este de părere
Luminiţa Zaharia. “Ei ne vorbesc cîntînd, ne alină inima cu cuvinte mai adevărate
ca adevărul, ne privesc intens cu aceeaşi sinceritate.” Filmuleţul introductiv
de la concert îi arată pe cei doi acasă, repetînd piesele, mai mult în joacă;
Cleo îi pune întrebări tatălui ei despre toate cuvintele sau expresiile,
jocurile de cuvinte pe care nu le înţelege, iar el i le explică, tot în joacă,
prin imagini sugestive, prin alte întrebări sau prin poveşti pline de tîlc, pe înţelesul
ei. În melodia “De ce” este superb exemplificată această idee.
FENOMEN. Cum o
vede Luminiţa Zaharia pe micuţa Cleo în viitor? “S-ar părea că este imposibil
să prevezi ce se va întîmpla cu un copil-fenomen, revelaţie. Nu există persoană,
indiferent de vîrstă, care să nu fi auzit de ea, care să nu fi ascultat buimăcit
piesa «Ghiţă», ajungînd mulţi să o fredoneze pe stradă… Înainte de concertul de
la 20 august şi ceva vreme după, Bucureştiul era roz de afişe, ba chiar am văzut
copii care le furau, din prea multă dragoste, sau oameni în toată firea care rămîneau
pironiţi în faţa lor, minunîndu-se… Adolescente care au adoptat moda rochiţei
ei cu buline… O absolventă de Jurnalism, Natalia, şi-a dat licenţa avînd ca
temă fenomenul Cleopatra Stratan.”
O floare...
Cel de-al doilea
concert al Cleopatrei, 17 septembrie 2006, la Chişinău – Republica
Moldova, a fost un moment plin de emoţie, de energie, de frumuseţe.
“Un băieţel cam
de vîrsta ei, Oleg, care avea locul în sală lîngă mine, povesteşte Luminiţa
Zaharia, a izbucnit în lacrimi, pentru că la final nu a reuşit din cauza
busculadei create să urce pe scenă pentru a-i dărui o floare… Cleo are toate şansele
să devină o mare artistă despre care vom auzi multe decenii de-acum înainte,
cu mîndria nedisimulată că, iată, i-am fost contemporani. Cu siguranţă nu va
uita educaţia aleasă oferită de părinţii ei – în spiritul modestiei, al
respectului pentru cei din jur, al măsurii în toate.”