Cei care nu vor fi diseară la Ateneul Român, să-l audă pe Costel Busuioc, pot asculta CD-ul oferit de Jurnalul Naţional împreună cu Ediţia de Colecţie.
Cei care nu vor fi diseară la Ateneul Român, să-l audă pe Costel Busuioc, pot asculta CD-ul oferit de Jurnalul Naţional împreună cu Ediţia de Colecţie.
Costel Busuioc urmează să plece într-un turneu de
promovare a primului său album. De asemenea, Jurnalul Naţional realizează un
album o dată cu Ediţa de Colecţie dedicată lui Costel Busuioc. Acest album conţine
piesele pe care acesta le-a interpretat în timpul concursului, piese care au
fiecare povestea şi rolul ei în istoria muzicii: “Nessun Dorma”, “Carusso”, “Granada”,
“Con te partiro”, “O sole mio”, “Ave Maria”, “E Lucevan le Stelle” şi “Cha
Gelida Manina”.
ARII. “Nessun
Dorma” este poate cea mai cunoscută şi mai grea arie interpretată de Costel în
celebrul concurs. Această arie face parte din opera “Turandot” de Giacomo
Puccini, o capodoperă a compozitorului italian a cărui premieră mondială a avut
loc la Teatro alla Scala din Milano la 25 aprilie 1926, fiind dirijată de
Arturo Toscanini. Ultima operă a lui Puccini a rămas neterminată la moartea
compozitorului, iar finalul, pe care îl dorise un duet închinat iubirii, a
fost completat de un coleg mai tînăr, Franco Alfano. “Nessun Dorma” este aria
din finalul operei “Turandot” a lui Puccini şi este una dintre cele mai cunoscute
arii pentru un tenor în toată istoria operei.
Compozitorul Agustín Lara este o legendă a timpului său, iar “Granada”, compoziţia sa, este una dintre cele mai frumoase melodii care exprimă perfect sufletul mexican. S-a născut în Mexico City, la 30 octombrie 1897. Spaniolii i-au arătat aprecierea pentru muzica lui şi cînd a fost dus la Granada, oraşul despre care a compus, dar pe care nu-l văzuse niciodată, spunînd că tot ceea ce a scris din imaginaţie e perfect adevărat.
SUCCES. “Con te
partiro”, lansat de Polydor Records, nu a fost comercial un succes în Italia.
A primit chiar prea puţin timp pe undele radio. În alte ţări, în schimb, a fost
o adevărată lovitură. În Franţa a stat în top timp de şase săptămîni, în Belgia
a devenit cel mai mare succes din toate timpurile, petrecînd 12 săptămîni în
top. În Germania, East West Records, împreună cu Polydor au făcut o versiune “Con
Te Partiro”, reintitulînd-o “Time to Say Goodbye”, şi cu cîteva versuri
schimbate a devenit tema finală pentru meciul de sfîrşit al boxerului Henry
Maske. “Time to Say Goodbye” a fost transformat într-un duet de Sarah
Brightman, alături de Andrea Bocelli. Producătorul german Frank Peterson, care
lucrează cu Brightman din 1991, s-a oferit să dea melodiei un titlu în engleză,
apoi în germană, “Mit Dir Werde Ich Fortgehen”, înregistrîndu-le la studioul
lui Nemo Studio, în Hamburg. Meciul lui Maske a avut loc la 23 noiembrie 1996, împotriva
americanului Virgil Hill, iar în deschiderea meciului, Bocelli şi Brightman au
cîntat pentru o audienţă de 21 de milioane de telespectatori. Pînă în
decembrie, “Time to Say Goodbye” a avut în Germania
vînzări de peste 40.000-60.000 de exemplare pe zi.
“O sole mio” e parte a lumii din sudul Italiei. Mai nebună, mai haotică. De fapt, italienii sînt cei care vor să muncească atunci cînd le place, să doarmă cînd vor, să iubească atunci cînd au chef. Compozitorul italian Eduardo Di Capua, autorul celebrei “O sole mio”, cîntată de cîteva secole încoace în diverse colţuri ale lumii, a fost un simplu pescar. Cînta la mandolină, cîştigîndu-şi pîinea, pe malul unui rîu, din apropierea oraşului Napoli şi a vulcanului Vezuviu.
“E lucevan le stelle” din “Tosca” de Giacomo Puccini. O curiozitate notabilă a plutit în jurul acestei opere, a cărei pregătire a fost atît de lungă şi problematică. Tosca a fost soprana Hariclea Darclée, Cavaradossi a fost tenorul Emilio De Marchiiar, Scarpia a fost baritonul Eugenio Giraldoni. Dirijorul a fost Leopoldo Mugnone. Succesul a fost răsunător, chiar dacă diferenţa dintre atmosfera din “Tosca” şi “Boema” a fost una surprinzătoare.
“Ave Maria” lui Franz Schubert este poate cea mai minunată rugăciune muzicală compusă vreodată. Ea a fost interpretată de-a lungul vremii de multe nume cunoscute, dar lui Costel Busuioc i-a purtat un noroc pe măsura credinţei lui.
“Succesul lui Costel Busuioc
face ca despre România să se vorbească din nou la superlativ, prin muzică, prin
cultură, ceea ce demonstrează apetenţa românilor pentru artă. De data aceasta
vorbeşte directorul de operă şi nu profesorul universitar, cred că ar trebui să-şi
continue studiile, cariera pentru care este înzestrat. Costel este un talent
care are nevoie de cizelare”
Cristian Mihăilescu