Diplomă de Excelenţă

Vocea de flacără a ­rockului românesc îşi face debutul în 1971. A fost o revelaţie şi aşa a rămas. Seria premiilor din cariera Didei Dră­gan continuă în 1972, atunci când obţine locul I la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, la secţiunea Interpre­tare.

Vocea de flacără a ­rockului românesc îşi face debutul în 1971. A fost o revelaţie şi aşa a rămas.

Seria premiilor din cariera Didei Dră­gan continuă în 1972, atunci când obţine locul I la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, la secţiunea Interpre­tare.

În anul 1974 la Dresda, cea supranumită “Privighetoarea Europei” câştigă trofeul ­pentru cel mai bun solist al festivalului şi premiul al III-lea pentru interpretarea piesei “Ca-n poveste” de Petre Magdin. În 1975 participă la Concursul Interna­ţional “Cupa Europei” de la Knokke, Belgia, şi îi este atribuit un premiu special, Cupa Intercontinentală.

Câştigă 15 ediţii ale emisiunii “Schlager Studio” din Germania, editează discuri la Amiga Records şi este solicitată să cânte în Berlinul de Vest. Multitudinea turneelor o află pe Dida în Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, Rusia, Belgia, Danemarca, Japonia. În capitala Japoniei devine chiar finalistă la Festivalul Internaţional al Cântecului de la Tokio cu piesa “Sămânţa nemuririi” de Radu Şerban.

DRUMUL MEU… “Dida Drăgan era so­lista despre care auzeam că are concerte în afară, că participă la emisiuni de televiziune din Europa, în Germania, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, iar în Japonia chiar a luat un ­premiu. Este supranumită «vocea de flacără a rockului» de la noi, iar după ea a venit Laura Stoica”, povesteşte realizatorul Titus Andrei.

“Din punct de vedere profesional, continuă omul de radio, perioada Magdin a fost extraordi­nară şi pentru ea şi pentru rockul nostru, păcat că Petre nu a mai continuat. Cu ­Adri­an Ordean, Dida a avut iarăşi o perioadă foarte bună. S-au înţeles perfect şi ei încă mai conti­nuă colabora­rea. Imprimaseră «Unde eşti?», melodie cu care s-a încercat o participare până într-o anu­mită fază la Eurovision. De asemenea, a mai colaborat cu Liviu Tudan. I-a continuat chiar şi o piesă, «Nici chip, nici nume». Ea s-a dus în studio la Adrian Ordean şi, după moartea lui Liviu Tudan, a scris textul, a înregistrat şi a ie­şit o piesă foar­te bună. A avut multe reluări din re­pertoriul mon­dial, chiar şi celebra «My Way» (Dru­mul meu). Nu oricine poate cânta această pie­să!”.

SĂ MĂ IUBEŞTI. Mare parte dintre al­bu­mele Didei Drăgan a cunoscut succesul la scurt timp după lansare. În 1984, solista im­pri­mă albumul care îi poartă numele. La trei ani du­pă, în 1987, celebrul disc “Deschideţi poarta soa­relui” captează inimile tuturor ascultătorilor. Urmează în 1997 albumul “O lacrimă de stea”, în 2001 – “Pentru buni şi pentru răi”, iar în 2002 – “Mi-e dor de ochii tăi”. Din colaborarea ar­tis­­tei cu Petre Magdin s-au născut celebrele pie­se: “Anilor”, “Voi, anotimpuri”, “Zvon de lumină”, “Ne­cuprins şi cuprins”, “Secol drag”, “Porţi de vis”. Alături de Liviu Tudan, Dida a înregistrat “Po­­­veste fără final”, “O lacrimă de stea”, “Iubirea din viaţa mea”. Altă perioadă încununată cu ­re­­­u­­­­­­şite este strâns legată de colaborarea cu ­Adrian Ordean. “Mi-e dor de ochii tăi”, “Să mă iu­beşti!” i-au atribuit Didei titlul de “regină a rockului”. În 2003, Dida Drăgan a primit, în cadrul Festivalului de la Mamaia, Diploma de Excelenţă pentru întreaga activitate.

Ochii şi cântul, îndreptate spre cer

Nu este uşor să vorbeşti despre Dida Drăgan atunci când admiraţia este copleşitoare. Gândurile actriţei Oana Pellea despre artistă s-au cristalizat însă în metafore: “Dida. Întotdeauna când o aud cântând am imaginea unei păsări care taie cerul. În două, ca o săgeată. Dida arde fiecare secundă pe scenă. E o torţă care arde pentru a-şi înălţa cântul spre Cer. Cred că pentru ea sunt foarte importanţi oamenii, dar cred cu tărie că ea cântă pentru Dumnezeu. Ochii, mâinile, cântul şi sufletul ei sunt îndreptate spre Cer. O bucurie de artist!”.

“Alături de Adrian Ordean, Dida a imprimat melodia «Unde eşti?», melodie cu care s-a încercat o participare până într-o anumită fază la Eurovision”

Titus Andrei