Musiul de pică

"Pentru mine e clar că mergem toţi într-o barcă" a folkului, iar Mircea Vintilă e unul dintre navigatorii de soi!

"Pentru mine e clar că mergem toţi într-o barcă" a folkului, iar Mircea Vintilă e unul dintre navigatorii de soi!


Prin primăvară, mă întreabă Ciocu la telefon: " Ruxişor, ce se aude cu Folk You! de anu’ ăsta? Îl faceţi, da?". Respiră uşurat şi continuă: "Nu se poate să nu-l faceţi, e cel mai tare, mă, e prea mişto, e uriaş. Chestia aia cu marea şi chitara, aşa, pe plajă, bate orice". Răspunsul meu: "Sigur că-l facem, Ciocule, nu se poate altfel, da’ tu trebuie să ne cînţi două piese noi, ceva ce n-ai mai cîntat pînă acum la Folk You!" "Da, dom’le, promit, să vezi ce concert meseriaş o să facem!", zice el, iar eu îl cred.


ATENŢIE,SPRÂNCEANA STÂNGĂ! Mircea Vintilă este unul dintre cei care nu au lipsit pînă acum de la Folk You!, şi nici nu-mi imaginez vreo ediţie fără tricourile lui cu mesaje fistichii ori fără Miruna, pentru că atunci cînd începe să cînte despre cămaşa ei de noapte, printre şoapte, ridicînd poznaş sprînceana stîngă, fetele zîmbesc mai şăgalnic, iar băieţii îşi dau coate.
Nu ştiu ce repetă, pot doar să sper la "Bricheta lui Fănel" şi, poate, poate zic, la "Noros Cecer", care (mi-)au lipsit anul trecut, cînd Mircea Vintilă şi Brambura s-au dat publicului în spectacol (şi chiar bine, foarte bine) atît pe scena noastră, cît şi, prin melodice menţionări, la Hanul lui Manuc (pentru convorbiri şi cină) ori la Lăptăria lui Enache.
Au povestit şi de Cardio, şi cum Avem de toate şi chiar despre modă, fie că e vorba despre patine cu rotile ori despre lustruiala bombeului.
La final, s-a cîntat "Toţi într-o barcă", concluzia concertului fiind foarte categorică: "Doar dragostea pare că ne va salva". Dragostea de folk, desigur!

Brambura e ok, dar cine cîntă?

"Tatălui meu nu-i plăceau decît blondele", scria, anul trecut, pe tricoul lui Mircea Vintilă, dar concertul l-a început cu bruneta Madamă de Pică, piesă ce dă şi titlul unui album, declarat, în 2000, cel mai bun album folk al anului. O blondă şi o şatenă sînt însă pe lîngă Mircea Vintilă la fiecare concert: Andrada Popa şi Elena Păun, backing vocals. Alături de ele, Gelu Ionescu la clape şi Robert Enache la chitară. Împreună, ei sînt trupa Brambura. Semnează: Mircea Vintilă.

Folk you! nu ar fi existat dacă nu aveam prieteni (I)

În primul rînd, am spus, multumirile sînt pentru artişti, apoi pentru prietenii noştri, cei care ne-au sprijinit cu gîndul (bun!) ori cu fapta. Pentru mare, stele, lună, val, nisip, ce să mai, toată scenografia noastră, mulţumeşte fiecare cui crede de cuviinţă. Sau, dacă le ia de bune, să le şi lase bune. Că tot veni vorba, anul trecut am strîns o grămadă de gunoi după miile de oameni care au fost în public. Nu zic că nu trebuie să facem curat – fireşte că trebuie! –, dar poate că anul ăsta – dragi spectatori – se va găsi mai multă consideraţie pentru… sala de spectacol!
Apropo de sală, mulţumiri speciale pentru Dan & Co. de la Silvermusic – guys, you folk!, întregii echipe de la TVR 2 în frunte cu abilul Răzvan Nicolescu – hai, că n-a fost rău deloc!, celor de la Zip Escort, Poliţiei de frontieră şi lui Nea Vasile – se ştie el care!
În fine, n-aş putea niciodată să trimit la tipar rîndurile astea fără a le mulţumi colegilor mei care m-au ajutat şi mă ajută întru organizarea acestui eveniment – vă ştiţi voi care sînteţi, of, că nu mai am loc să vă scriu numele!

Studenţie la vamă

"Folk You! e un festival puternic, cel mai tare în felul lui, şi mă bucur că sînt invitat şi prezent aici în fiecare an alături de colegii mei din trupa Brambura. Întîlnirea cu publicul nostru, al folkiştilor, în acest decor în care a început totul e extrem de valoroasă şi ne încarcă bateriile în fiecare vară. Îţi dai seama că mă simt ca în studenţie, cînd veneam la mare cu chitara. Jurnalul Naţional face o treabă excelentă readucînd folkul în prim-plan, în atenţia publicului, e foarte important ca cineva să ţină steagul sus pentru şi alături de noi". Semnează: Mircea Vintilă.