Francis Albert Sinatra a văzut lumina zilei la 12 decembrie 1915, la Hoboken, New Jersey (SUA). S-a născut cu probleme de respiraţie, de care bunica sa l-a lecuit repede, băgându-l cu capul sub apă.
Mama lui Frank, Natalie "Dolly" Sinatra (născută Garaventi), a fost dezamăgită că nou-născutul este băiat şi nu fată, cum îşi dorea. De altfel, înainte de soroc, cumpărase o mulţime de hăinuţe roz, pe care copilul le-a şi purtat, pentru că mama nu a vrut să achiziţioneze altele. Tatăl, Anthony Martin Sinatra, se ocupa de propriul birt atunci când nu lucra pentru Departamentul de Pompieri din New Jersey. Bătrânul Sinatra era un sicilian cu ochi albaştri (moşteniţi de fiu), scump la vorbă şi cu un caracter dur.ŞCOALĂ, BA!Micul Frank, singurul copil al familiei de imigranţi italieni, nu a fost foarte atras de studiu, în ciuda faptului că părinţii îşi doreau ca fiul să devină inginer. Se spune că ura din adâncul sufletului matematica şi şcoala, în general. De altfel, nici nu a absolvit liceul, instituţie pe care a frecventat-o doar 47 de zile, înainte de a fi exmatriculat pentru "comportament huliganic". În schimb, a practicat mai multe sporturi, printre care şi partidele de box pe bani.
De "finanţe", Frank nu a dus lipsă: dacă nu câştiga din box, primea de la mama lui (care "rezolva" adesea sarcinile nedorite ale femeilor din Hoboken, provocându-le avorturi) sume suficient de generoase pentru a ieşi cu prietenii în oraş sau pentru a-şi cumpăra haine de calitate, chiar şi în timpul crizei din anii '30.
Tânărul a lucrat o vreme pentru ziarul Jersey Observer, la curierat şi distribuţie. Acolo a prins microbul jurnalismului, dar când editorul-şef i-a spus că nu ştie suficient de multe pentru a deveni reporter Frank s-a înscris la cursuri de limba engleză, dactilografie şi stenografie. Astfel, a ajuns reporter, specializându-se în sporturi practicate în şcoli. Avea 18 ani.
CUM S-A APUCAT DE CÂNTAT? Pur şi simplu a cântat, fără să fi învăţat notele muzicale, fără să fi luat vreo lecţie de canto! Singura lui legătură cu muzica de până atunci fusese cântatul la ukulele (n.r. - un instrument originar din Hawai, combinaţie între o chitară de dimensiuni mici şi lăută) pe plajele din New Jersey. Într-o seară a lui 1935, Frank l-a auzit cântând la radio pe Bing Crosby. Atunci i-a spus prietenei lui Nancy Barbato că vrea să devină un interpret cel puţin la fel de celebru precum Crosby.
Criticii au observat, de altfel, că Frank a "furat" de la Bing Crosby stilurile de frazare muzicală. Ani mai târziu, când Sinatra trezise invidia multor cântăreţi americani, idolul Crosby declara: "Frank este genul de artist care apare o dată în viaţă, dar de ce a trebuit să apară în a mea?".
Nimic nu i-a stat în cale ambiţiei lui Frank de a ajunge un mare artist. Luni bune a cântat pe străzi pentru 10 dolari sau o farfurie cu mâncare. Hotărârea i-a adus însă şi răsplata, în 1935: făcând parte din trupa "The Hoboken Four" a câştigat un concurs la radio, "Major Bowes Amateur Hour", şi primii bani ca artist amator: 35 de dolari. Era doar începutul...
Vorbe de duh
Înţelepciunea şi talentul de a spune vorbe cu tâlc nu prea au de-a face cu mersul la şcoală. Frank Sinatra este exemplul unui om care vede dincolo de cuvinte, deşi nu a fost un tip care să citească prea mult. A "lansat" de-a lungul vieţii numeroase vorbe de duh. Iată câteva dintre ele:
"Sunt «pentru» orice te ajută să treci noaptea, fie asta o rugăciune, tranchilizante sau o sticlă de Jack Daniels. Dar pentru mine religia este un lucru foarte intim, în care omul şi Dumnezeu merg alături, fără nici un doctor vrăjitor între ei", "O femeie bine echilibrată este una care are capul gol şi decolteul plin", "Voi trăi până voi muri", "S-ar putea să trăieşti până la 100 de ani şi ultima voce pe care să o auzi să fie a mea", "Cea mai bună răzbunare este succesul", "Poate că alcoolul este cel mai mare duşman al omului, dar Biblia spune că trebuie să-ţi iubeşti duşmanii", "Marea lecţie a vieţii este să nu te sperii niciodată de nimeni şi de nimic".
"Cea mai mare ambiţie pe care o am este să transmit lumii ceea ce ştiu"
(Frank Sinatra)