x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Moştenitoarea comorii

0
Autor: Loreta Popa 23 Iun 2008 - 00:00

Gabi Luncă reu­şea să cînte în stilul său original, aşa că pînă la recunoaş­te­rea oficială nu a mai fost decît un pas.

Gabi Luncă reu­şea să cînte în stilul său original, aşa că pînă la recunoaş­te­rea oficială nu a mai fost decît un pas.


De la tatăl său Gabi Lun­că avea să moş­te­nească o co­moară nu­mi­tă talent, dar şi urechea muzicală. Datorită premiilor cîştigate, înarmată cu răb­da­re, a urmat sfatul unei func­ţio­na­re de la ea din Băicoi. “A venit la mine şi mi-a spus: «Uite ce este. Sînt informată că ai diplome. Trebuie să te duci la Bucureşti»“, îşi amin­teşte Gabi Luncă. “Eu am spus că nu cunosc pe nimeni, cum să mă duc? A dat vreun telefon, nu a dat, nu ştiu nici acum. Dar i-am urmat sfa­tul. Aveam o soră mai mare cu cinci ani, căsătorită la Bu­cu­reşti. Mi-am luat diplomele şi m-am dus la ea. Nu mi-a spus nimeni unde să mă duc, m-am descurcat singură. M-am dus la Radio. Cînd am vă­zut clă­direa aceea impu­nă­toare mi s-au tăiat picioa­rele, tremuram din toate încheieturile. Veneam de la ţară, unde nu existau televizoare, iar ra­dioul era singurul lucru care te bucura. Cine avea ra­dio era cineva. Am intrat acolo, în acel hol şi am tot aşteptat să vorbesc cu ­cineva. L-am în­tre­bat pe portar: «Bre, cu cine să vorbesc că vreau să cînt şi eu la radio?». El, să­­ra­cu’, dacă a văzut că stau acolo de aproape o oră, mi-a spus că atunci înregistra Orchestra Radio ceva. S-a uitat pe o listă să vadă cine era de serviciu şi mi-a spus că ar fi bine să-l chem la poartă pe Ne­lu Florescu, că o să mă aju­te. Am zis: «Che­maţi-l!». S-a dus şi văd că vine unul gras, aşa mai voi­nic, şi zice: «Tu m-ai che­mat?». «Da.» «Eu sînt Nelu Florescu.» Zic: «Domnul Nelu Florescu, vreau să cînt şi eu la radio». S-a uitat la mine. «Vrei să cînţi la radio, dar cine eşti?» I-am arătat di­plo­mele, după care m-a întrebat dacă am pe cineva aici. I-am zis că am o soră. «E bine», s-a luminat la faţă. «Hai, că avem o pauză, hai să te ascultăm.»“


UN ACORD DE ŢAM­­BAL. Dirijor era Victor Predescu, aspru de felul lui, dar cu Gabi Luncă s-a purtat extraordinar. “Mi-a zis să încep eu, că ei se iau după mine. Am început să cînt «Leagănă-te, vîrf de brad». A fost ceva extraordinar. De faţă erau Maria Tănase, Maria Lătăreţu şi Ion Luican. Aveau imprimări, iar eu în pauza lor am intrat să le arăt că pot să cînt. Era Nelu Vişan la ţambal şi cînd am auzit acordul lui mi-am zis că zbor. Apoi m-au întrebat dacă mai ştiu altele. Am zis da şi am început una «Frumoasă-i nunta la ţară», eu întotdeauna am cîntat numai texte frumoase. Se cerea ca fiecare interpret să aibă autenticitate. Am intrat la imprimare direct şi, deşi mi-era teamă, am zis de ce nu”.


PRIMUL DISC.
“A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea cînd m-a chemat la înregistrări Electrecordul”, mărturiseşte Gabi Luncă. “Şi cine? Marele nostru dirijor Ionel Budişteanu. Am plecat acasă şi am primit vestea că a ieşit discul. Aşa a început cariera mea. Muzica lău­tărească este foarte gingaşă, cine o cîntă trebuie să aibă şi o minte frumoasă, o judecată dreaptă. Eu am ţăruşul meu, nu mi-l ia nimeni”, a spus Gabi Luncă.


“Muzica lăutărească este foarte gingaşă, cine o cîntă trebuie să aibă şi o minte frumoasă, o judecată dreaptă. Eu am ţăruşul meu, nu mi-l ia nimeni”
Gabi Luncă

Citeşte mai multe despre:   gabriel

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de