Frumos în suflet

George Nicolescu are şi harul de a fi OM. Cum să nu fii prieten cu el?! De 1 decembrie 2009, am avut la Radio România Actualităţi o emisiune de patru ore intitulată "Noaptea tuturor românilor". Artişti români, de aici şi de pe alte meridiane, au spus câte o frază de bun-simţ. Una suna cam aşa: "Consider această zi una oarecare, dar şi mai mulţi, cred, o consideră o zi foarte frumoasă, a noastră, a românilor, cărora le urez să aibă parte de un viitor aşa cum şi-l doresc.

Ne găsim în sfârşit cadenţa de a fi buni, de a fi adevăraţi, de a fi frumoşi. Sunt George Nicolescu şi locuiesc în Ploieşti". Aşa a spus George atunci.

ACUM 37 DE ANI
De când îl cunosc, din 1973, când el se lansa, iar eu eram proaspăt redactor la radio, aşa a rămas: bun, adevărat, generos, frumos în suflet. Cred că George are numai prieteni în astă lume, pentru că el este prietenul tuturor celor care încap în sufletul lui. Cum spunea Euripide, un singur lucru durează cât viaţa, faptul că ai un suflet drept şi bun. Şi pentru asta m-am apropiat de George, şi pentru asta am rămas prieteni. Dar până să-l cunosc personal, l-am auzit la radio în ziua de 2 ianuarie 1973, în emisiunea "Radiodivertisment muzical", emisiune de Daniela Caraman Fotea şi Nicolae Duţu, prezentator Paul Grigoriu. A cântat atunci "Eternitate" şi "Te aşteptam, marea mea iubire", ambele de George Grigoriu. Debut cât pentru o viaţă de artist, "Eternitate" fiind considerat şi acum marele şlagăr lansat de Nicolescu şi care se numără printre cele mai frumoase 80 de melodii în clasamentul final "80 de ani de muzică în 80 de ani de radio", de anul trecut.

Se vorbea atunci, de la specialişti la marele public, de această voce fascinantă, era din ce în ce mai difuzat la radio, din păcate cu apariţii sporadice la televiziune, din pricina unor prejudecăţi tipic româneşti. Jignitor pentru un spirit ca George Nicolescu, "proful" de franceză, cu inteligenţa autoironiei, atunci când, râzând din seninul sufletului său, spune că nu se poate compara cu unul ca Stevie Wonder pentru că americanul habar n-are să cânte la muzicuţă, pe când el ştie muzicuţă de când era copil.

LANŢUL MELODIILOR
Compozitorii îl căutau, George înregistrează noi melodii: "Şi cântau mandoline" (George Grigoriu), "Hai, vino iar" (Marcel Dragomir), "Cum să te uit" (Ion Cristinoiu), "Seara dragostei" (Silviu Hera), "Dragă melancolie" (George Popa), "Amintirile trăiesc" (Viorel Gavrilă). Cântă în Cenaclul Flacăra cu mare, mare succes la public, lansează melodii proprii în emisiunile radio de dedicaţii muzicale "La microfon melodia preferată" sau "O melodie pentru fiecare". Foarte reuşite compoziţiile sale, felicitări lui George pentru harul melodiei, pentru textele şi versurile alese, pentru interpretările mişcătoare şi pline de emoţie. Glas mare!

Şi ce piese frumoase a compus: "Ordinea de zi" (Adrian Păunescu), "Cântec pentru sănătatea ierbii" (Ion Cosmei), "Dragoste, puterea ta" (Dan Verona), "Ultimul catarg" (Daniela Crăsnaru), "Hai să dansăm rock'n'roll", "Visam un ţărm de mare", "Dragostea, o floare preafrumoasă" (texte proprii), ca să nu mai vorbesc de cele două cântece romantice pe versuri de Ion Minulescu, "Romanţă fără muzică" şi "Celei care pleacă".

Ultima lui ispravă: muzică uşoară lăutărească. Un CD primit cu simpatie, pentru care şi George, şi cei de la Music Management merită felicitări, pentru idee şi pentru selecţie: "Lalele", "Drumurile noastre", "Strada Speranţei", "Căsuţa noastră", "Ionel, Ionelule", "Hai vino iar în gara noastră mică", "Fotoliul", "Iubesc femeia" şi altele.

FAN BEATLES
Nu pot să vă spun cu câtă pasiune iubeşte şi acum muzica Beatles. Nu mai e o glumă că Beatlemania naşte isteria. L-am invitat adesea în studio, în direct, i-am dat mână liberă să alcătuiască selecţia aşa cum vrea şi de fiecare dată a fost un succes. Spre uimirea celorlalţi eu îl rugam să recite la microfon din "Cântare omului" de Tudor Arghezi, imitându-l pe poet. Succes total! Ce mi-a mai plăcut foarte, foarte mult? Interpretarea hitului mondial "You Are My Destiny" (Paul Anka).

Ce-mi place foarte mult? Omul-artist George Nicolescu. Mi-aş fi dorit şi mi-aş dori în continuare să am cât mai mulţi asemenea prieteni!

"Se vorbea atunci, de la specialişti la marele public, de această voce fascinantă, era din ce în ce mai difuzat la radio, din păcate cu apariţii sporadice la televiziune, din pricina unor prejudecăţi tipic româneşti. Jignitor pentru un spirit ca George Nicolescu!"
Titus Andrei