Ne-a luminat, fără să ne vadă

Cântă cântecele pe dinăuntrul lor! Şi nu are o scenă pe care să arate cum trăieşte muzica... Şi viaţa trece! L-am întrebat pe Adrian Păunescu dacă George Nicolescu s-ar fi născut în altă ţară, cu acelaşi handicap şi cu acelaşi talent, ce s-ar fi întâmplat? Răspunsul: "Ar fi fost un mare cântăreţ al lumii... El şi aşa este, chiar dacă trăieşte în România! A avut însă nenorocul ca talentele sale, bazate pe drame personale, să nu fie considerate urgenţe ale comunităţii...

Un popor căruia i se trezeşte conştiinţa de a se recunoaşte într-o valoare de acest fel, bazată pe o viaţă dramatică şi pe o suferinţă, se poate salva. Aşa s-a întâmplat şi cu americanii...". Da, americanii l-au avut pe Ray Charles. Ce s-ar fi întâmplat dacă Ray Charles s-ar fi născut în România? E posibil să fi murit de foame!!! "Eu l-am promovat pe George (n.r. - Premiul Cenaclul Flacăra)... A-l premia pe George peste rând a fost o obligaţie a mea ca într-o stare de urgenţă, ca într-o stare de intervenţie în destinul amar al unui om care avea nevoie de acest impuls... Unii s-au supărat, au plecat din cenaclu pentru că l-am premiat. Pot să spun acest lucru acum, fiindcă rănile s-au închis. Li s-a părut o nedreptate ca George să primească premiul, şi nu ei, care erau de mai mult timp în cenaclu" - mărturiseşte Adrian Păunescu.

TĂRIE DE CARACTER
Este tulburător faptul că, înainte de 1989, George Nicolescu era mai apreciat decât după Revoluţie. "Nicolae Ceauşescu îl aprecia foarte mult pe George - spune Păunescu. Avea un repertoriu pe măsura publicului nostru, care era extrem de exigent. Până în 1990 ne-a apăsat istoria, din 1990 încoace ne apasă geografia... Am ales superficialitatea balcanismului, am ales variantele uşoare de trai. De ce să-l mai luăm în spectacole pe acest George Nicolescu?! Are probleme, să-l lăsăm! Să aducem fete frumoase, cu sâni amenajaţi... Aşa a început drama unor mari artişti, printre care se numără şi George Nicolescu. În tinereţe nu s-au putut împlini din cauza dogmei, iar la maturitate nu se pot împlini din cauza profitorilor dogmei! Aceşti profitori au făcut în aşa fel încât vârsta să pară o vinovăţie!" Au dreptate aceşti artişti valoroşi, care de 20 de ani sunt ţinuţi într-o colivie, să se întrebe, ca în cântecul lui George Nicolescu, pe versurile lui Adrian Păunescu: "Viaţa noastră unde e?/ Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?/ În cuprinsul tablei noastre de valori/ Peste aur şi argint şi diamant/ Pentru noi, ca simpli muritori,/ Viaţa-i lucrul cel mai important./ Viaţa noastră n-are parcă nici un rost/ Viaţa noastră e un ban de schimb/ Pe pământ noi, oamenii, o ducem prost/ Şi murim absurd şi la netimp./ Viaţa noastră unde e...". Pentru a nu sărăci şi a rămâne fără nici o valoare, ar fi momentul ca societatea să-şi schimbe ordinea de zi şi să nu se mai hrănească doar cu produse ce ar fi refuzate la import şi de lumea a treia.

"Îi stă bine când este smerit... Are o obsesie cu divinitatea... L-am văzut de sute de ori urcând pe scenă cu ajutorul Getei - mărturiseşte Păunescu. Cum îşi căuta publicul pe care nu-l văzuse niciodată! Ce tărie de caracter are! A avut răbdarea de a ne lumina pe noi când lui îi lipsea lumina! Are un cod al manierelor perfect! Nu-şi uită prietenii de Sărbători, are puterea de a recunoaşte talentele din jurul lui... Să sperăm că, şi la maturitate, vocea lui va rămâne curată. Şi poate că de acum încolo vom putea să o recuperăm şi să o investim în nişte mari cântece..."