x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ne-a luminat, fără să ne vadă

0
Autor: Dana Andronie 11 Ian 2010 - 00:00
Ne-a luminat, fără să ne vadă
Vezi galeria foto


Cântă cântecele pe dinăuntrul lor! Şi nu are o scenă pe care să arate cum trăieşte muzica... Şi viaţa trece! L-am întrebat pe Adrian Păunescu dacă George Nicolescu s-ar fi născut în altă ţară, cu acelaşi handicap şi cu acelaşi talent, ce s-ar fi întâmplat? Răspunsul: "Ar fi fost un mare cântăreţ al lumii... El şi aşa este, chiar dacă trăieşte în România! A avut însă nenorocul ca talentele sale, bazate pe drame personale, să nu fie considerate urgenţe ale comunităţii...



Un popor căruia i se trezeşte conştiinţa de a se recunoaşte într-o valoare de acest fel, bazată pe o viaţă dramatică şi pe o suferinţă, se poate salva. Aşa s-a întâmplat şi cu americanii...". Da, americanii l-au avut pe Ray Charles. Ce s-ar fi întâmplat dacă Ray Charles s-ar fi născut în România? E posibil să fi murit de foame!!! "Eu l-am promovat pe George (n.r. - Premiul Cenaclul Flacăra)... A-l premia pe George peste rând a fost o obligaţie a mea ca într-o stare de urgenţă, ca într-o stare de intervenţie în destinul amar al unui om care avea nevoie de acest impuls... Unii s-au supărat, au plecat din cenaclu pentru că l-am premiat. Pot să spun acest lucru acum, fiindcă rănile s-au închis. Li s-a părut o nedreptate ca George să primească premiul, şi nu ei, care erau de mai mult timp în cenaclu" - mărturiseşte Adrian Păunescu.

TĂRIE DE CARACTER

Este tulburător faptul că, înainte de 1989, George Nicolescu era mai apreciat decât după Revoluţie. "Nicolae Ceauşescu îl aprecia foarte mult pe George - spune Păunescu. Avea un repertoriu pe măsura publicului nostru, care era extrem de exigent. Până în 1990 ne-a apăsat istoria, din 1990 încoace ne apasă geografia... Am ales superficialitatea balcanismului, am ales variantele uşoare de trai. De ce să-l mai luăm în spectacole pe acest George Nicolescu?! Are probleme, să-l lăsăm! Să aducem fete frumoase, cu sâni amenajaţi... Aşa a început drama unor mari artişti, printre care se numără şi George Nicolescu. În tinereţe nu s-au putut împlini din cauza dogmei, iar la maturitate nu se pot împlini din cauza profitorilor dogmei! Aceşti profitori au făcut în aşa fel încât vârsta să pară o vinovăţie!" Au dreptate aceşti artişti valoroşi, care de 20 de ani sunt ţinuţi într-o colivie, să se întrebe, ca în cântecul lui George Nicolescu, pe versurile lui Adrian Păunescu: "Viaţa noastră unde e?/ Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?/ În cuprinsul tablei noastre de valori/ Peste aur şi argint şi diamant/ Pentru noi, ca simpli muritori,/ Viaţa-i lucrul cel mai important./ Viaţa noastră n-are parcă nici un rost/ Viaţa noastră e un ban de schimb/ Pe pământ noi, oamenii, o ducem prost/ Şi murim absurd şi la netimp./ Viaţa noastră unde e...". Pentru a nu sărăci şi a rămâne fără nici o valoare, ar fi momentul ca societatea să-şi schimbe ordinea de zi şi să nu se mai hrănească doar cu produse ce ar fi refuzate la import şi de lumea a treia.

"Îi stă bine când este smerit... Are o obsesie cu divinitatea... L-am văzut de sute de ori urcând pe scenă cu ajutorul Getei - mărturiseşte Păunescu. Cum îşi căuta publicul pe care nu-l văzuse niciodată! Ce tărie de caracter are! A avut răbdarea de a ne lumina pe noi când lui îi lipsea lumina! Are un cod al manierelor perfect! Nu-şi uită prietenii de Sărbători, are puterea de a recunoaşte talentele din jurul lui... Să sperăm că, şi la maturitate, vocea lui va rămâne curată. Şi poate că de acum încolo vom putea să o recuperăm şi să o investim în nişte mari cântece..."

Citeşte mai multe despre:   george nicolescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de