Exilul

In toţi anii de exil, marele naist şi-a afirmat cu măndrie originea romănă. Şi-a purtat dorul de ţară in suflet şi l-a stins prin căntecul naiului său, prin doinele de jale...

In toţi anii de exil, marele naist şi-a afirmat cu măndrie originea romănă. Şi-a purtat dorul de ţară in suflet şi l-a stins prin căntecul naiului său, prin doinele de jale...

Mamy Sally Tobias a jucat un rol imens in viaţa celebrului naist. Inainte de exil, aceasta l-a găzduit in casa sa la Paris şi l-a incurajat in cele mai teribile incercări, fiindu-i o a doua mamă. Ea şi-a exprimat dorinţa inainte de a muri să-i lase moştenire apartamentul. Numai că o parte din moştenire revenea soţilor Marcel Leibovici şi Rose Nuselovici, care au acceptat in final să respecte dorinţa lui Sally. Aşa că i-au văndut apartamentul de 136 de metri pătraţi din Rue Tronchet. "In 1979 am refăcut apartamentul, l-am mobilat şi l-am păstrat cu sfinţenie in memoria celei care fusese Mamy Sally Tobias. Dacă Ceauşescu ar fi aflat că sunt proprietar in Paris, mi-ar fi confiscat imediat apartamentul, căci nici un cetăţean romăn n-avea dreptul să posede proprietăţi in străinătate", spune Gheorghe Zamfir.

NOTIŢE ANTICEAUŞISTE. Dedicăndu-şi concertele lui Dumnezeu, in 1982, Gheorghe Zamfir a căzut in dizgraţia familiei Ceauşescu. Incă din 1966 şi mai ales după 1969, naistul Zamfir a inceput să scrie intr-un caiet impresiile de zi cu zi, vărsăndu-şi astfel focul impotriva bisericuţelor ce se formaseră in jur, dar şi impotriva politicilor de partid care nu-i erau deloc pe plac. O percheziţie in garsoniera sa a dat lucrurile peste cap. "Intr-o zi sunt chemat la biroul de cadre al maiorului Mihăilă, care imi spune că trebuie să mă prezint la ansamblu a doua zi, la ora 16:00. Prezentăndu-mă la ora fixată, am fost introdus intr-o sală de la subsol. Tuşind sec, generalul Mleşniţă incepe domol să-mi vorbească de una, de alta, de faptul că ii pare rău că s-a inşelat asupra mea. Imediat m-a trecut o sudoare rece şi un gănd m-a străfulgerat prin minte: caietul cu note din garsoniera mea! Au urmat căteva minute de tăcere, după care generalul a spus: «O să vă condamnăm la 25 de ani de inchisoare, tovarăşe Zamfir, şi o să vă dăm ca exemplu la toată ţara, să ştie toată lumea cum trebuie pedepsit un duşman al poporului». Frănturi din frazele scrise in caiet imi fulgerau prin creier ca nişte năluci. Urlănd de durere, cu inima sfăşiată in bucăţi, am luat drumul exilului, in luna martie 1982, cu două valize şi cu naiurile la spinare. Paşaportul mi l-a băgat in buzunar fostul ministru de Externe Ştefan Andrei, care mi-a spus: «Pleci şi nu te mai intorci. Altfel, Ceauşescu te omoară!»", işi aminteşte maestrul Zamfir.

CANADA. "Exilul a fost absolut teribil pentru mine. Dacă nu plecam din ţară eram arestat, condamnat şi poate pierdut fizic", este de părere maestrul Zamfir. "Singura mea măngăiere era că aveam apartamentul din Paris şi că eram un nume in Franţa, in Europa şi in lume, nefiind obligat s-o iau de la zero, ca atătea sute de mii care au «fugit» in acea perioadă cuprinşi de disperarea care pusese stăpănire pe majoritatea populaţiei. Pe undeva, plecarea mea prezenta o posibilitate de a scăpa, dar de cine? Căci jocul se desfăşura in stilul unei familii de mafioţi unde un evadat care nu mai vrea să «lucreze» in favoarea naşului este eliminat chiar dacă se ascunde la capătul pămăntului, in gaură de şarpe. Cum am obţinut paşaportul francez, am şi zburat la Montreal, in Canada. Am vizitat fel şi fel de case, de apartamente unde aş fi putut să mă mut. Abia in toamna lui 1983 am găsit o casă aproape nouă, mare, lăngă orăşelul Hudson, la 48 de kilometri de Montreal. In octombrie totul fusese făcut, urmănd să mă mut in decembrie."

Repertoriu baroc. Succesul său mondial a continuat. In 1982 creează prima rapsodie şi primul concert pentru nai şi orchestră, pe care le inregistrează pentru Phillips cu Filarmonica din Monte Carlo, la pupitru Lawrence Foster. In 1984 creează primul cvintet pentru nai şi cvartet de coarde, numit "Cvintetul Plopilor". In 1986 inregistrează primul disc cu repertoriu baroc şi piesa "Dublul Concert in re minor pentru vioară şi oboi" de J.S. Bach, cu British Chamber Orchestra. Niciodată nu i-a uitat pe cei care rămăseseră acasă. Şi-a purtat dorul de ţară in suflet şi l-a stins prin căntecul naiului său, prin doinele de jale, prin melodii folclorice şi compoziţii proprii care imită vocea umană, dar şi prin alte piese de o emoţie nemaiintălnită, care fac din nai un instrument transcedental.

"Urlănd de durere, cu inima sfăşiată in bucăţi, am luat drumul exilului in luna martie 1982, cu două valize şi cu naiurile la spinare. Paşaportul mi l-a băgat in buzunar fostul ministru de Externe Ştefan Andrei, care mi-a spus: «Pleci şi nu te mai intorci. Altfel, Ceauşescu te omoară!»"

• Gheorghe Zamfir