Un şlagăr universal

Milioane de discuri văndute. Peste 120 de discuri de platină şi de aur adunate de-a lungul carierei, discuri conferite, la care se adaugă alte mii de discuri pe care nu le-a primit, după aprecierea maestrului Zamfir. In Franţa, Germania, Austria şi Belgia primeşte titluri şi medalii."In Canada eram nr. 1. Ii depăşisem pe Michael Jackson şi pe Madonna..."

Ansamblul "Ciocărlia" i-a adus maestrului Gheorghe Zamfir şi bucurii, dar şi dezamăgiri...

Cum avea o măiestrie artistică desăvărşită, profesorul său care l-a iniţiat in tainele naiului, Fănică Luca, a incercat să-l angajeze in timpul şcolii de muzică la mai multe ansambluri folclorice. Nicăieri n-a fost primit, pentru că era minor şi nu avea buletin de identitate. După ce şi-a finalizat studiile universitare, Gheorghe Zamfir a devenit singurul dirijor din ţară absolvent de Conservator. "După ce am terminat Conservatorul, inainte de examenul de stat, au venit doi indivizi imbrăcaţi in haine de piele, care mi-au spus: «Dumneata eşti vizat de noi ca mare talent, te-am remarcat ca dirijor al Ansamblului Studenţesc». Am fost astfel cooptat pentru două ansambluri: Ansamblul «Doina» al Armatei, dirijat de generalul Dinu Stelian, şi cel al Ministerului Afacerilor Interne - «Ciocărlia». Am avut consiliu de familie. Toţi au zis că n-am făcut armata, dar armată e şi aici şi acolo. Şi, cum era mai faimos «Ciocărlia», am ales «Ciocărlia». M-au angajat ca dirijor", spune maestrul Zamfir.

UN MIC FENOMEN. "La 25 de ani dirijam corul cu 120 de corişti, ochestra simfonică: 50 de inşi, orchestra populară: 56, corpul de balet: 60 de membri şi soliştii, in număr de 12, printre care: Angela Moldovan, Simion Pop, Maria Butaciu, Ion Dolănescu, Benone Sinulescu, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Ion Cristoreanu, Aurelia Fătu, Maria Păunescu. Eu aveam toată elita soliştilor de muzică populară in măna mea. Făceam orchestraţii, aranjamente pentru cor, pentru balet, devenisem un mic fenomen...", işi aminteşte cu bucurie de acele vremuri geniul naiului.

Turnee. In 1966, Zamfir realizează primul disc Electrecord, care cuprinde şi faimoasele sale compoziţii "Doina de jale" şi "Doina ca de la Vişina", iar in 1968 realizează cel de-al doilea disc. Intre 1968 şi 1970 face turnee in ţări pecum Bulgaria, RFG, Elveţia, URSS, China, unde obţine un succes impresionant. "In 1968 am căştigat medalia de aur şi «Orfeul de aur» la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Sofia. Medalia mi-au dat-o, dar «Orfeul de aur» nu mi l-au dat. Mi l-a oprit Ion Iliescu, care era ministrul Tineretului pe-atunci şi a zis că nu e meritul artistului, ci e meritul colectivului. Şi m-a privat de acel premiu pe care mi l-a conferit Guvernul bulgar pentru cel mai bun solist al intregului festival." In 1969 pleacă prin demisie de la Ansamblul "Ciocărlia". A fost cooptat apoi in Ansamblul "Doina" al Armatei de generalul Dinu Stelian, care l-a primit cu braţele deschise.

CONCERTE. Ulterior formează un taraf concertistic cu care fulminează la Paris, pe scena Teatrului "Vieux Colombier" in 45 de recitaluri, căntănd la cele patru naiuri-soprano, alto, tenor, bass - pe care le-a creat in 1968. Maestrul Zamfir a introdus astfel naiul in toate stilurile şi genurile muzicale. A revoluţionat sunetul la scară universală. A fost momentul in care in Europa şi treptat in lumea intreagă s-a declanşat o euforie generală. Din America şi Canada pănă in Australia, Japonia sau Africa de Sud. Săli arhipline de concert, catedrale cu mii de locuri, cozi interminabile. Toată lumea dorea să-l asculte pe Gheorghe Zamfir, iar naiul a devenit un şlagăr universal.

STRĂLUCIRE. "Mi-am format un grup de şase muzicieni. Au venit doi francezi, pentru că muzica mea se cănta in Franţa, in Belgia şi mai ales in Elveţia, şi m-au căutat. Mi-au făcut prima dată un contract de 45 de concerte la Paris. In septembrie 1970 am plecat cu acei muzicieni şi in trei luni avem la picioare Parisul. Au urmat turnee strălucite in Franţa, Elveţia şi Belgia, despre care nu se mai vorbeşte nimic. După aceea am colindat planeta in lung şi-n lat. Din America de Nord in Canada, America de Sud, Africa de Sud, Japonia, Noua Zeelandă, Tasmania şi toată Europa."

HIT. "Misa pentru Pace" pentru nai, cor, orgă şi orchestră este inregistrată in 1974 la Bucureşti. Doi ani mai tărziu, single-ul său "Été d’amour" devine un hit. Au loc concerte superbe in colaborare cu dirijorul şi compozitorul german James Last. A urmat recunoaşterea internaţională a unui sunet nemaiintălnit, divin. Succese ale marelui naist, ropote de aplauze, săli pline, medalii, discuri de aur. Turnee colosale in SUA, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Africa de Sud, Belgia, Franţa, Elveţia, Austria.

MERITE. Milioane de discuri văndute. Peste 120 de discuri de platină şi de aur adunate de-a lungul carierei, discuri conferite, la care se adaugă alte mii de discuri pe care nu le-a primit, după aprecierea maestrului Zamfir. In Franţa, Germania, Austria şi Belgia primeşte titluri şi medalii precum: Ordinul Meritul Cultural al Franţei, titlul de ofiţer şi cavaler al Franţei, Belgiei şi Luxemburgului, ordine şi medalii in Italia şi Columbia. "In Canada eram nr. 1. Ii depăşisem pe Michael Jackson şi pe Madonna. La Montreal eram vedeta nr 1. Peste tot, la metrou, la magazine se asculta Gheorghe Zamfir. Ajunsesem chiar slogan la aeroporturi: «Fly high with Zamfir»", se destăinuie marele naist.