Fără drepturi

"Trece timpul ca nebunu'/ Şi mă trec şi eu" - îl putem auzi şi astăzi cântând pe nea Gică... Atâtea generaţii l-au ascultat la patefon, la radio, la pick-up, la magnetofon, la casetofon, la calculator, sub formă de mp3...

A avut o dragoste pătimaşă pentru muzică, o dorinţă continuă de autodepăşire. Îşi respecta cuvântul dat, avea simţul onoarei, deţinea cavalerismul, dragostea şi respectul faţă de oameni, fără de care cântecele lui ar fi răsunat în pustiu. A avut şi norocul de a găsi sufletul-pereche. "Am fost şi sunt recunoscător cerului şi oamenilor. Primul mi-a dat har, sănătate şi viaţă lungă, iar oamenii mi-au dat curaj, preţuire şi dragoste", mărturisea Gică Petrescu. Şi-a lăsat averea (adică apartamentul, obiectele şi amintirile) cam la voia întâmplării. La voia destinului, mai bine zis. Motivele nu le cunoaştem, ştim însă că nu a avut urmaşi. Doar Cezarina, soţia sa, avea o nepoată de soră. Dar Gică Petrescu a preferat să nu-i lase nimic. Aşadar, conform legii, "după moartea autorului, dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie". Cu alte cuvinte, CREDIDAM deţine toate drepturile de colectare şi gestionare a dreptului de interpret al lui Gică Petrescu. Mai exact, banii generaţi de difuzări şi multiplicări se duc într-o gaură neagră.

Ce-i de făcut?! Să cântăm, să ridicăm paharul, cât mai avem bani de-un şpriţ...