x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Muzica... îmbrăcămintea mea!"

0
Autor: Mihaela Biliovschi 11 Mai 2009 - 00:00
Arhivă personală Elena Ducaru şi Maria Duculeţ/


Gigi Marga a fost căsătorită o dată, demult. O căsnicie scurtă, tulburătoare, dureroasă. Şi-a pierdut soţul la scurt timp după ce şi-au unit destinele.



Copii nu are. N-a avut timp să-i facă. "Pe soţul meu îl chema Nicolae Giurea. Era avocat. S-a îmbolnăvit destul de repede după căsnicia noastră şi a murit la vârsta de 39 de ani. Eu aveam 33. L-am îngrijit până în ultima clipă. Însă după ce l-am pierdut am încercat să fac tot posibilul să plec: în turnee, oriunde, numai să nu stau să mă gândesc la ce s-a întâmplat. În ţară cântam pe la restaurantele de lux, la «Cina» cântam cel mai adesea. Dacă soţul s-a îmbolnăvit aşa de repede - la doi-trei ani de la căsnicie a căpătat boala -, n-a mai fost cazul de copii. De aceea, muzica a fost o terapie, un refugiu în momentele dificile", explică Gigi Marga, a cărei singură familie a rămas muzica. "Am fost foarte sensibilă la sentimentul «dragoste» şi l-am filtrat mereu prin muzică. Muzica a fost cea care a derutat, dar a completat, mi-a întregit firea. Muzica e îmbrăcămintea mea şi, când cânt de dragoste, sentimentul e susţinut prin toată forţa mea, chiar dacă eu nu sunt îndrăgostită în momentul acela. Nu am avut norocul să am, până la vârsta mea, o persoană de care să fiu din nou îndrăgostită. Cred în dragoste, dar nu m-am risipit în amorul de doi bani. Nu. Ba, de multe ori, mi-a dat un sentiment de teamă. Aici mai e o altă problemă: fiind cântăreaţă de local, am fost expusă, într-un fel, negativ. Unor bărbaţi le place să vorbească prostii, se duceau acasă la neveste să le spună că au petrecut noaptea cu Gigi Marga. Ei, ce să-i faci, au fost şi din ăştia! Dar cine mă cunoaşte ştie că sunt serioasă, nu am făcut rău nimănui, am luptat pentru cariera mea, pe faţă şi cinstit."
 
RITM. Imediat ce i-am ascultat vocea, am realizat că toată copilăria mea a fost marcată de vocile extraordinare ale cântăreţilor români. O voce, un ritm, un ton şi versuri care exprimă fericire. Exact aşa cum spune şi Gigi Marga: un loc în care uiţi de toate problemele... Cândva, tânăra Gigi Marga avea să realizeze prea târziu câte sacrificii a trebuit să facă în viaţa de familie pentru a-şi menţine cariera artistică. "Mi-am dat seama mai târziu cât de greu avea să-mi fie. După ce m-am căsătorit, lucrurile s-au complicat, adică turneele mi-au ocupat cea mai mare parte din timp.

Plecam - pe atunci eram în teatru - şi făceam deplasări la Olteniţa. Era aproape, însă ajungeam acasă la soţ pe la 1:00 dimineaţa. Iar el, săracul, mă aştepta cu masa pusă. Dimineaţa, el trebuia să plece la Tribunal la ora 6:00, lucra la Găeşti, şi atunci nu prea ne «prindeam» unul pe altul. Poate de aceea a şi fost atât de intensă legătura noastră." După moartea soţului, Gigi a "tatonat terenul" în vederea unei noi relaţii, însă lucrurile nu au mers deloc. "E greu să menţii o relaţie când nu ai aceeaşi ocupaţie, acelaşi program... De aceea am ales să rămân singură."

În 1984, Gigi Marga şi-a îngrijit mama bolnavă. "Am avut grijă de ea până a trecut în nefiinţă. Am suferit foarte mult văzând-o bolnavă. A murit la 82 de ani... Deci... mai am niţel...", râde în hohote, după care devine serioasă: "Ei, depinde de genă, câţi ani poţi duce... mie îmi dă cineva 80 de ani? Nu-mi dă! Pe cuvântul meu de onoare!"
 
Citeşte mai multe despre:   gigi marga

Serviciul de email marketing furnizat de