"Muzica... îmbrăcămintea mea!"

Gigi Marga a fost căsătorită o dată, demult. O căsnicie scurtă, tulburătoare, dureroasă. Şi-a pierdut soţul la scurt timp după ce şi-au unit destinele.

Copii nu are. N-a avut timp să-i facă. "Pe soţul meu îl chema Nicolae Giurea. Era avocat. S-a îmbolnăvit destul de repede după căsnicia noastră şi a murit la vârsta de 39 de ani. Eu aveam 33. L-am îngrijit până în ultima clipă. Însă după ce l-am pierdut am încercat să fac tot posibilul să plec: în turnee, oriunde, numai să nu stau să mă gândesc la ce s-a întâmplat. În ţară cântam pe la restaurantele de lux, la «Cina» cântam cel mai adesea. Dacă soţul s-a îmbolnăvit aşa de repede - la doi-trei ani de la căsnicie a căpătat boala -, n-a mai fost cazul de copii. De aceea, muzica a fost o terapie, un refugiu în momentele dificile", explică Gigi Marga, a cărei singură familie a rămas muzica. "Am fost foarte sensibilă la sentimentul «dragoste» şi l-am filtrat mereu prin muzică. Muzica a fost cea care a derutat, dar a completat, mi-a întregit firea. Muzica e îmbrăcămintea mea şi, când cânt de dragoste, sentimentul e susţinut prin toată forţa mea, chiar dacă eu nu sunt îndrăgostită în momentul acela. Nu am avut norocul să am, până la vârsta mea, o persoană de care să fiu din nou îndrăgostită. Cred în dragoste, dar nu m-am risipit în amorul de doi bani. Nu. Ba, de multe ori, mi-a dat un sentiment de teamă. Aici mai e o altă problemă: fiind cântăreaţă de local, am fost expusă, într-un fel, negativ. Unor bărbaţi le place să vorbească prostii, se duceau acasă la neveste să le spună că au petrecut noaptea cu Gigi Marga. Ei, ce să-i faci, au fost şi din ăştia! Dar cine mă cunoaşte ştie că sunt serioasă, nu am făcut rău nimănui, am luptat pentru cariera mea, pe faţă şi cinstit."
 
RITM. Imediat ce i-am ascultat vocea, am realizat că toată copilăria mea a fost marcată de vocile extraordinare ale cântăreţilor români. O voce, un ritm, un ton şi versuri care exprimă fericire. Exact aşa cum spune şi Gigi Marga: un loc în care uiţi de toate problemele... Cândva, tânăra Gigi Marga avea să realizeze prea târziu câte sacrificii a trebuit să facă în viaţa de familie pentru a-şi menţine cariera artistică. "Mi-am dat seama mai târziu cât de greu avea să-mi fie. După ce m-am căsătorit, lucrurile s-au complicat, adică turneele mi-au ocupat cea mai mare parte din timp.

Plecam - pe atunci eram în teatru - şi făceam deplasări la Olteniţa. Era aproape, însă ajungeam acasă la soţ pe la 1:00 dimineaţa. Iar el, săracul, mă aştepta cu masa pusă. Dimineaţa, el trebuia să plece la Tribunal la ora 6:00, lucra la Găeşti, şi atunci nu prea ne «prindeam» unul pe altul. Poate de aceea a şi fost atât de intensă legătura noastră." După moartea soţului, Gigi a "tatonat terenul" în vederea unei noi relaţii, însă lucrurile nu au mers deloc. "E greu să menţii o relaţie când nu ai aceeaşi ocupaţie, acelaşi program... De aceea am ales să rămân singură."

În 1984, Gigi Marga şi-a îngrijit mama bolnavă. "Am avut grijă de ea până a trecut în nefiinţă. Am suferit foarte mult văzând-o bolnavă. A murit la 82 de ani... Deci... mai am niţel...", râde în hohote, după care devine serioasă: "Ei, depinde de genă, câţi ani poţi duce... mie îmi dă cineva 80 de ani? Nu-mi dă! Pe cuvântul meu de onoare!"