Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De pe băncile Conservatorului, a ajuns să sufle’n goarna tanchiştilor. Domnelor şi domnilor, Soldatul Pianina!
De pe băncile Conservatorului, a ajuns să sufle’n goarna tanchiştilor. Domnelor şi domnilor, Soldatul Pianina!
Zîmbind, cu amintirea recitalului dat de el, primul din Istoria Liceului de Muzică din Baia Mare, Grigore Leşe a dat admitere la Conservatorul din Cluj. Băiatul care horea prin toată Ţara Lăpuşului horile maramureşenilor ajunsese să dea admitere la facultate din Bach, Mozart, din geniile muzicale universale. Un episod aproape boemic... numai că... facultatea lui Leşe a durat cam puţin...
SUPLIMENTAREA UITATĂ’N SERTAR. “La Conservator am dat admitere, eram şi zece fagotişti pe un loc. Am fost admis al doilea la fagot. Era un singur loc, dar şi un obicei – se suplimentau locurile. La mine, suplimentarea nu a venit nici în ziua de azi. În luna noiembrie m-am trezit că trebuie să plec în armată. La Buziaş, la comandanţi de tancuri. Pentru mine nu s-a găsit nimeni care să zică: «Măi, ăsta nu e pentru armată, hai să facem ceva pentru el!» Nimeni nu s-a găsit. Eu m-am dus, mi-am făcut armata şi am şi învăţat din ea. Am învăţat să mă îmbrac, să mă dezbrac, să fiu disciplinat, să mătur, să-mi curăţ hainele... de toate!”.
SOLDATUL CU GOARNA. La unitate... un şef ştia un nume de instrument. Mai ştia şi că Leşe a făcut Liceul de Muzică. Deci... “Soldat Leşe! Ţie o să-ţi zicem «Pianina» şi tu o să dai tonul la pluton!”. Aşa suna probabil anunţul de botez al răcanului Leşe. “Trebuia să dau tonul, altfel ne punea la instrucţie. Ce însemna să dau tonul? Să dau tonalitatea potrivită, să poată cînta toţi!”. Şi... vă daţi seama, tonalitate le trebuia unor bieţi soldaţi cu 4-6 clase. “La tancuri m-au trimis ei. Trebuia să fii isteţ. Ori eu aveam liceul făcut, cred că eram singurul din unitate cu liceu”, povesteşte Leşe. Cînd nu dădea tonul, trebuia să sufle goarna. “Domne, eu nu am făcut instrumente cu muştiuc, am făcut fagot. Nu contează! Pentru ei nu conta asta. Ei considerau că nu vreau să fac ce îmi cer ei. Culcat! La stînga! La dreapta! Acum suflă! Am avut din astea...”
DE GARDĂ ŢĂRII. În armată nu mai conta pentru nimeni că Leşe avea Liceul de Muzică, că reuşise să intre la Conservator, că vocea minunată îl recomanda pentru scenă, pentru spectacole... pentru alinat sufletul oamenilor cu horea magică lăpuşenească. Soldatul Pianina trebuia să facă de gardă... ţării, în unitatea lui de tancuri de la Buziaş. Alegerea gărzilor, a plantoanelor nu era chiar punctul forte al răcanului Leşe. “Îmi ziceau: Schimburile unu şi trei sînt ocupate, pe care-l alegi? Şi eu trebuia să spun doi”. De ce insistau atît de tare să preia Leşe schimbul doi? “Era cel mai greu. Trebuia să te culci, să te dezbraci. Să te trezeşti, să te îmbraci, să te duci planton la schimbul doi, să vii înapoi să te dezbraci, să te culci, iar apoi iar să te scoli, să te duci. Începea la unu noaptea. Dar eu la zece trebuia să mă culc. Se dădea stingerea. Şi nu puteam să mă culc îmbrăcat că mă verificau!”. Cu toate acestea, Leşe ştia că odată ajuns din nou civil, drumul muzicii i se va deschide iar. Drept urmare, încerca să nu-şi iasă din mînă. “Eu în aceste condiţii şuieram, fluieram concertele, piesele pentru fagot pe care le învăţasem la Liceul de Muzică”. După un an şi patru luni, tanchistul Pianina a terminat armata...
