Aşa pleca Grigore...

Jurnalista Violina Crăcană, secretar de redacţie la "Flacăra lui Adrian Păunescu", a avut ocazia să îl cunoască bine pe Grigore Vieru, care venea adesea acasă la marele său prieten din Bucureşti. Le-a făcut multe fotografii celor doi prieteni.

Lui Grigore Vieru i-a surprins plecarea din Str Dionisie Lupu într-o serie de poze tulburătoare despre care Adrian Păunescu spunea: "Aşa pleca Grigore... Mă seacă la inimă aceste fotografii". Violina povesteşte despre poetul basarabean:

"L-am întâlnit pe Grigore Vieru de foarte multe ori, în toţi aceşti ani, în care am lucrat cu Adrian Păunescu. Sunt nouă ani. Nu mai ştiu exact când l-am văzut prima oară. Dar parcă îl ştiu de când lumea. Aş îndrăzni să spun că Grigore Vieru era un om continuu. Niciodată nu-şi depăşea o anumită stare de tristeţe, dar şi o dorinţă de a comunica neapărat cu ceilalţi. La prietenul său Adrian Păunescu venea totdeauna când trecea Prutul. Le aducea fetelor din familie câte o ciocolată «Bucuria», chiar aşa, «Bucuria», şi stăpânului casei câte o sticlă subţire de coniac de la Chişinău. Mă bucuram de atenţia dumnealui. Îmi aducea şi mie ciocolăţică şi o floare. Chiar mai mult decât atât: mi-a scris prefaţa la cartea mea de dialoguri «Cu şi despre Adrian Păunescu». Reamintesc câteva fragmente: «Pentru a scrie o carte despre Adrian Păunescu ar trebui să fi stat în preajma sa o viaţă întreagă. Fericiţi cei care au avut norocul să stea măcar câţiva ani lângă el, lucru neuşor de altfel. Poate că numai Violina Crăcană putea alcătui această carte şi să participe la scrierea ei, cunoscând ea însăşi, deşi este atât de tânără, amarul vieţii şi trecând prin mari încercări şi suferinţe fizice... Faptul că un mare poet îşi încredinţează destăinuirile literare ale propriei vieţi Violinei Crăcană denotă un semn de preţuire şi stimă pentru aspiranţii la gloria literelor». Oricâte cuvinte aş fi folosit, ca să-i mulţumesc, atunci când mi-a dăruit acest text, îi mulţumesc înlăcrimată, acum, dincolo de moarte".

ALBUM. Violina intenţionează să-şi strângă fotografiile-document într-o carte. "Fotografiile pe care i le-am făcut lui Vieru sunt şi multe şi, mai ales acum, tulburătoare. Dar ele vorbesc prin ele însele.

Nu-i displăcea să fie fotografiat, mai ales după ce i s-a format convingerea că nu-l pândesc să-l surprind în poziţii neplăcute. Vă ofer câteva instantanee din  bogatul «Album Vieru-Păunescu», pe care-l am în calculatorul meu. Şi chiar mă gândesc să găsesc o casă de editură să mi-l publice. Fără îndoială, cea mai emoţionantă serie de fotografii pe care i le-am făcut lui Grigore Vieru este ciclul plecării lui din casa lui A.P., până dincolo de o poartă rigidă după care poetul dispare, puţin adus de umeri, cum şi venea printre noi. Îi plăceau fotografiile cu prieteni şi în special cu Adrian Păunescu. Una dintre ele a apărut pe prima pagină a revistei Flacăra lui Adrian Păunescu, în ea cei doi poeţi îmbrăţişându-se. Urmăriţi-le feţele! Fericirea şi disperarea. Atât de vie este imaginea lui în mintea mea, încât refuz cu încăpăţânare să cred că el ar fi murit. Îmi vine să dau filmul cu plecarea lui Grigore Vieru, înapoi", şi-a încheiat mărturisirea Violina Crăcană.