Au cucerit întreaga ţară

Nuţu Olteanu a fost chitaristul Holograf între 1986 şi 1990, o perioadă despre care spune că a fost cea mai frumoasă din viaţa sa. Regretatul basist Marti Popescu, prieten şi fost coleg la Iris, cânta la Holograf şi m-a invitat să vin la o repetiţie şi să ascult trupa, ne povesteşte Nuţu Olteanu despre începuturile sale alături de Holograf. "Pocorschi, chitaristul lor de atunci, avea probleme de sănătate şi trebuia înlocuit", spune chitaristul.

"Perioada aceea a fost poate cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, pentru că noi, cei cinci de atunci, ne înţelegeam şi ne simţeam foarte bine împreună, eram un fel de «cei trei muşchetari». Unul pentru toţi şi toţi pentru unul", mărturiseşte Nuţu Olteanu. Era o perioadă de aur a trupei, spune muzicianul "poate nu din pricina componenţei, ci din faptul că în acea vreme formaţia a cucerit întreaga Românie printr-o muncă uriaşă. În anul în care am început să cânt la Holograf, am dat peste 500 de spectacole. Cântam în câte două şi, uneori, chiar şi în trei spectacole pe zi".

SĂLI ARHIPLINE
Chitaristul caracterizează albumele de atunci ale trupei faţă de cele de după 1990 ca fiind "ceva mai sincere, mai îndrăzneţe, "mai rock", poate din cauza manierei mele de a cânta la chitară. Poate era şi nebunia ce ţine de vârstă. Holograf nu a fost şi nu este o trupă foarte rock (supărată). Holograf a cântat şi cântă un rock melodic". "Să faci discuri de muzică rock era greu pentru toate formaţiile din acea vreme, pentru că singura instituţie care făcea discuri în România a fost, până în 1990 Electrecord. Totul se imprima acolo, muzică uşoară, populară, clasică, corală, jazz. Spectacolele erau multe şi banii puţini, dar câştigam oricum mai bine decât părinţii noştri. Sălile erau arhipline şi inspiraţia venea din elita rockului din acea vreme", spune fostul chitarist al Holograf.

Nuţu Olteanu îşi aminteşte că textele nu trebuia să aibă nici un accent critic; nu trebuia nici măcar să fie mai pesimiste, altfel erau interzise: "Am fost siliţi să schimbăm, de exemplu, «umbre pe cer» cu «soare şi flori». La orice filmare, trebuia să-ti prinzi părul cu agrafe, să nu se observe că este lung. Totul trebuia să arate cât mai spălat şi cuminte, că altfel nu intra pe post. Atmosfera la concertele Holograf din acea vreme nu era foarte diferită de ce se întâmplă acum, trupa a avut şi are o grămadă de cântece pe care publicul le ştie şi cântă pe dinafară. Orice formaţie de răsunet mondial poate să fie invidioasă pe un aşa răspuns la public".

"În România nu prea poţi să ai planuri de un viitor mai îndepărtat, dar cu siguranţă am să mai cânt cu ei şi pe discuri şi în concerte. Este ciudat că au trecut aproape 20 de ani, iar senzaţia pe care o am când sunt cu ei este că nu am plecat niciodată", spune Nuţu Olteanu, care, după plecarea din Holograf şi din România, a fost invitat să se li alăture pe scenă, în diferite concerte, foştilor colegi.

"Să faci discuri de muzică rock era greu pentru toate formaţiile din acea vreme, pentru că singura instituţie care făcea discuri în România a fost, până în 1990, Electrecord. Spectacolele erau multe şi banii puţini."
Nuţu Olteanu, fost chitarist