Cel care le-a dat un nume

Despre felul în care a luat fiinţă Holograf şi cum a evoluat ulterior ne-a povestit chiar iniţiatorul lui, Mihai Pocorschi. Interviul nostru s-a desfăşurat la Casa de Cultură a Studenţilor "Grigore Preoteasa", acolo unde, în urmă cu 31 de ani, a luat fiinţă acest grup muzical de valoare. Mihai Pocorschi era în 1978 student la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti.

Dar era şi pasionat de muzică. În acel an câştigase un premiu la Festivalul "Primăvara baladelor", şi recomopensa a fost nu doar diploma şi o chitară, ci şi o tabără la Predeal. Acolo i-a cunoscut pe băieţii de la Getic, tot studenţi şi ei. S-au unit, au cântat o vreme aşa, fără nume. La Casa de Cultură a Studenţilor, metodistul Gabriel Mărgărit le-a dat o sală de repetiţii şi instrumente şi au început lucrul. Grupul muzical avea atunci următoarea componenţă: Mihai Pocorschi (voce şi chitară), Eugen Sonia (bas), Cristian Lesciuc (chitară), Dan Ionescu (chitară) şi Lucian Rusu (tobe), Ştefan Rădescu.
 
Numele unui curs
Mihai Pocorschi povesteşte: "Numele grupului Holograf eu l-am dat, fiind inspirat de un curs al meu de la facultate, cursul de holografie, care era o chestie foarte nouă pe atunci. Holografia este o tehnică de reproducere a unei imagini din mai multe fascicule de lumină. Teoria mea era că din cinci oameni diferiţi, cum eram noi, putea să iasă o muzică interesantă, cinci oameni care compun o imagine muzicală a lumii cu un aparat numit holograf.

În trei luni am apărut pe un disc Electrecord cu două piese pe care noi le imprimasem deja la Radio. Redactorul muzical Ion Barta le-a trimis către casa de discuri, considerându-le imprimări deosebite. Lucrurile mergeau mai uns şi mai avantajos pentru artist decât în ziua de azi, când trebuie să dai cu pumnul ca să ajungi la radio. Noi eram studenţi de 9,40-9,50, aveam burse republicane. Dar în afară de facultate, noi altceva nu făceam decât muzică, nu călcam în discotecă! Muzica şi şcoala. Ni se asigurau însă şi nişte condiţii. În formaţie au apărut la tobe Ionel Petroff, după care au venit cei care au şi rămas până azi: Edi Petroşel la tobe, Tino Furtună la claviaturi, Sonia Eugen, care a rămas în continuare, şi mai era un chitarist minunat, care a murit în Suedia de o boală de sânge acum vreo nouă ani. Era pe atunci un festival numit "Arhitectura", cu participare internaţională, unde venea cam toată floarea românească a ceea ce se întâmpla în muzica noastră rock. La acel festival am luat un premiu de compoziţie, iar cu un loc mai sus era grupul Basorelief, al cărui şef era Mugurel Vrabete. Am făcut o fuziune între Basorelief şi  Holograf şi am cântat împreună o vară la mare. Am făcut o minioperă rock «Stratosfera amară», care era după un libret de since-fiction. Am terminat facultatea şi era o lege atunci că nu aveam voie să fim repartizaţi de prima dată în Bucureşti. Cornel Stănescu era din Piteşti, Edi luase repartiţie la Colibaşi. Aşa că ne-am mutat sediul pentru un an la Piteşti. Apoi eu m-am întors la Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, unde am lucrat şapte ani. La Piteşti existau uşoare diferenţe de păreri, aveam alt basist atunci, Sonia Eugen plecase. Eram George Cătineanu, Edi Petroşel, Tino Furtună, Cornel Stănescu, Ştefan Rădescu şi eu. Nu ne-am înţeles foarte bine artistic şi ne-am separat bucureştenii de piteşteni, cu excepţia lui Ştefan Rădescu, care a rămas în grupul de la Piteşti. Iar noi, bucureştenii, l-am invitat pe Nikos Themistocle să cânte la bas şi am lucrat la primul album Holograf.

Primele două albume la care eu am avut participare directă - am scris majoritatea partiturilor şi a versurilor - sunt şi azi în mare parte amintite de oameni. Munca de echipă într-un grup muzical este foarte importantă. Tentaţia e ca fiecare să creadă că se poate exprima singur. Dar există o chimie anume care se petrece între oamenii grupului muzical şi o întâlnire de stele care se petrece numai şi numai între acei oameni".

Artistul recunoaşte că succesul ulterior se datorează şi vocii lui Gabriel Cotabiţă, adus de la Redivivus. "L-am chemat de la Craiova, toţi eram prieteni cu el. Gabi a rămas o voce deosebită în peisajul românesc, are calităţile necesare unui vocalist într-un grup muzical. Pe atunci se făceau acele discuri rock în care o formaţie avea doar o faţă de disc. Daniela Caraman Fotea ne-a întrebat: «Dar voi nu aveţi material pentru un album întreg?». Nu aveam, dar eu, cum sunt un heirupist, am zis că avem. Şi celelalte melodii au fost făcute atunci când se înregistrau primele melodii. Erau şedinţe de imprimare de 24 de ore şi cum pe atunci nu erau fast-food-uri pentru a comanda mâncare, luai un parizer şi o pâine de la Alimentara şi mâncai în studio. Aveam mult entuziasm. Discul a fost bine primit, a fost primul album new wave în România. Ni s-a propus un turneu lung în Rusia, ceea ce pentru noi era important, dar eram dependenţi de vize şi, din păcate, Gabi scăpase o vorbă aiurea prin Craiova, unde Securitatea era mai îndârjită, şi nu i-au dat viză. Circuitul era făcut, sălile erau antamate, aşa că am plecat eu ca vocalist. Când ne-am întors, Gabi era uşor atins de acest turneu făcut fără el, în plus, era şi distanţa faţă de Craiova; s-a retras discret din grup. L-am atras pe Dan Bittman în grup, şi aşa a devenit solist."

HEPATITA I-A DESPĂRŢIT
De ce nu a rămas în Holograf Mihai Pocorschi? "Dumnezeu nu a vrut să facem acest al doilea album împreună. Eu m-am îmbolnăvit în toamna aceea de hepatită, pe un fond mare de oboseală, am intrat într-un lung concediu nedorit. Multă vreme pentru mine, Holograf a reprezentat un regret, pentru că era un produs aproape de mine, dar grupul era dependent de activitatea profesionistă şi am convenit ca ei să continue fără mine. În locul meu a venit Nuţu Olteanu."

Artistul i-a compus piese soţiei sale, Doina, şi au cântat în duet nişte piese cu mult succes, apoi a format grupul Mihai Pocorschi şi Formula 5. Poate uita cineva imnul echipei naţionale de fotbal din 1990? Din 1998, Pocorschi a înfiinţat grupul VH2, care a însemnat, practic, "revenirea mea într-un grup muzical".

Priveşte cu bucurie evoluţia Holografului, el şi membrii formaţiei au rămas prieteni: "Holograful reprezintă o uşoară raritate, pentru că a avut o continuitate artistică îndelungată, a existat o anume profunzime a muzicii lor. Reprezintă un reper nu numai în istoria muzicală românească, ci şi în actualitatea muzicală românească", a mai spus Mihai Pocorschi.

"Mergeam la  festivaluri,  făceam curte aceloraşi fete de multe ori, sunt lucruri care ne-au strâns foarte mult, avem ce povesti"
Mihai Pocorschi