Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aşadar, de ce un film dedicat lui Ilie Balaci? Dincolo de explicaţii, probabil fără de cusur argumentate, măcar pentru cei care au întreprins acest demers, tot ei (adică noi) au la îndemână un răspuns mult mai simplu: pentru că merită.
Ilie Balaci merită construcţia acestui film, iar dacă toţi cei care îl vor vedea ar fi fost contemporani cu "Marele Blond" în anii în care Ilie juca, n-am mai fi avut nevoie să argumentăm.
De fapt, sentimentul e că nici nu e nevoie de cuvinte, acum, ci doar de suflet şi de ochii larg deschişi. Dacă l-aţi fi văzut jucând, dragi prieteni, o, dacă l-aţi fi văzut jucând, acum nu mai stăteam să "tăinuim", vorba oltenilor, ci să zâmbim, complici la viaţa şi la opera celui mai mare, mai talentat şi mai carismatic fotbalist român din toate timpurile, Ilie Balaci.
ŞI TOTUŞI, DE CE?
Pentru că a fost undeva, în primăvara trecută, o întâlnire între Ilie Balaci, Marius Tucă, Andrei Enescu (TVR Media) şi Marian Olaianos (TVR) şi ideea lui Marius s-a fixat repede pe perete, cu termeni precişi şi cu entuziasm exploziv, aşa cum era Ilie, aşa cum merită Ilie. Se întâmpla la Taverna Sârbului.
A urmat o vară lungă şi aprinsă în discuţii, o toamnă a căutărilor şi a despărţirii de Ilie, plecat în Kuweit să învingă - a câta oară? - în lumea de poveşti incandescente a prinţilor, el însuşi unul dintre ei. Apoi drumul, în miezul iernii, în Kuweit, al subsemnatului şi al operatorului Marian Tăbârgic, cronica unei întâlniri anunţate pe care o veţi citi în paginile ce compun acest supliment de aducere aminte şi de recunoştinţă.
De ce Balaci? Pentru că lui Dobrin şi lui Hagi trebuia să li se alăture, în ordinea naturală a lucrurilor, cum spune Antonio Lobo Antunes (fan al Benficăi? oare?) Ilie, muntele vrăjit.
Dobrin, Balaci, Hagi, aşa cum i-am mai văzut jucând, mulţi dintre noi, unii dintre noi. Balaci, pentru că odată, pe la începutul anilor '90, undeva în redacţia din Vasile Conta a vechii "Gazete a Sporturilor", alături de marii dispăruţi Ioan Chirilă, Eftimie Ionescu şi Radu Urziceanu, la o întâlnire rară cu Mircea Lucescu, l-am auzit pe antrenorul Bresciei de atunci spunând că Ilie Balaci a fost peste toţi.
"Dobrin era unic, dar avea nevoie de public, de recunoaştere, nu putea străluci cu o tribună ostilă, Dumitrache a fost cel mai talentat, dar avea nevoie de echipă, Hagi e încă în activitate, aşa că nu putem încheia cu opere alese, ci avem nevoie de opere complete. Balaci însă le-a avut pe toate, a fost liderul prin excelenţă, avea un dribling ucigător, capacitate de sinteză şi de analiză a jocului în fracţiuni de secundă, conducător în teren, dar şi impecabil în faza de apărare, credinţa păstrată tot timpul în teren şi în faţa oricărui adversar că e cel mai bun, execuţia loviturilor libere, piciorul drept la fel de bun ca stângul şi viceversa, tehnica desăvârşită, iar englezilor de la Leeds United le-a marcat în '79, în Cupa UEFA, gol cu capul." Tupeu, personalitate, imaginaţie, carismă.
De ce Balaci? Pentru că, scotocind prin arhiva televiziunii publice, în căutare de materie primă pentru emisiunea "Replay" de pe TVR 2, realizatorul Marian Olaianos nu s-a mai putut desprinde de vraja jocului "Marelui Blond".
De ce Balaci? Pentru că a fost un jucător fabulos, într-o echipă fabuloasă, dintr-un oraş fabulos, cu suporteri fabuloşi. Pentru că, vorba lui Ilie, Craiova s-a născut şi a murit odată cu el, blondul ciufulit de geniu. De ce Balaci? Pentru că le-a avut pe toate, mai puţin norocul. Pentru că el a fost enigma, străinul, exilul şi împărăţia, el a fost şi geniul absolut, dar şi căderea.
De ce Balaci? Pentru că acest film va mărturisi mereu, oricând şi oricui, peste timp, chiar dacă văzându-l în imagini n-o să vă vină să credeţi cum îi îngenunchea la propriu pe campionii lumii Passarella, Ardiles sau Gentile, pe Trésor, Brehme sau Briegel, că Balaci, jucătorul, chiar a existat.
Pentru că a fost cel mai iubit. Pentru că avea numărul infinitului pe spate. Pentru că la 17 ani era conducătorul de joc al naţionalei. Pentru că Gentile, care-i anihilase în trei zile, la Cupa Mondială din '82, în Spania, şi pe Zico, zis şi "Pele Alb", şi pe Maradona, a spus că în faţa lui Ilie n-a avut nici o şansă.
De ce Balaci? Pentru că a fost cel mai bun, pur şi simplu. Ascultaţi povestea. Urmăriţi filmul. Vă veţi convinge. Asta în caz că nu ştiaţi deja.
Viaţa în cifre a Marelui Blond
● Data naşterii: 8 septembrie 1956 (com. Bistreţ, jud. Dolj)
● Debutul în Divizia A: 12.08.1973 · Jiul Petroşani - Univ. Craiova 1-1
● Ultima apariţie în Divizia A: 13.12.1987 · Dinamo - Oţelul 3-1
Cariera de jucător (sezon, echipa, loc ocupat, jocuri, goluri)
● 1974-1975 Universitatea Craiova 3 29 7
● 1975-1976 Universitatea Craiova 6 27 3
● 1976-1977 Universitatea Craiova 3 32 12
● 1977-1978 Universitatea Craiova 6 28 12
● 1978-1979 Universitatea Craiova 4 17 0
● 1979-1980 Universitatea Craiova 1 29 6
● 1980-1981 Universitatea Craiova 1 29 12
● 1981-1982 Universitatea Craiova 2 31 10
● 1982-1983 Universitatea Craiova 2 27 10
● 1983-1984 Universitatea Craiova 3 4 0
● 1984-1985 Universitatea Craiova 4 5 1
● 1984-1985 FC Olt 13 13 3
● 1985-1986 FC Olt 13 17 4
● 1986-1987 Dinamo 2 26 1
● 1987-1988 Dinamo 2 6 0
● 1988-1989 Pandurii Tg. Jiu (div. B) 5 - -
● 1989-1990 FC Drobeta Tr. Severin (div. B) 2 - -
PALMARES
● Divizia A: 347 meciuri - 84 goluri
● Campion al României: 1974, 1980, 1981
● Cupe ale României: 1977, 1978, 1981, 1983
● Cupele europene: 38 de meciuri - 7 goluri
● Selecţii în echipa naţională: 69 de meciuri - 8 goluri
● Cel mai bun fotbalist român al anului: 1981, 1982
Cariera de antrenor:
● 1988-1989: Pandurii Tg. Jiu (Divizia B)
● 1989-1990: FC Drobeta Tr. Severin (Divizia B)
● 1990-1992: Club Africain (Tunisia)
● 1992-1994: Olympique Casablanca (Maroc)
● 1994-1996: Al Shabab (Emiratele Arabe Unite)
● 1996-1997: Al Nasr (Arabia Saudită)
● 1997-1998: Al Hilal (Arabia Saudită)
● 1998: Universitatea Craiova (Divizia A)
● 1998-2000: Al Ain (Emiratele Arabe Unite)
● 2000-2001: Universitatea Craiova (Divizia A)
● 2001-2002: Al Sadd (Qatar)
● 2002-2003: Al Hilal (Arabia Saudită)
● 2003-2004: Al Ahli (Emiratele Arabe Unite)
● 2005-2006: Al Arabi (Qatar)
● 2006-2007: Al Shabab (Emiratele Arabe Unite)
● 2007-2009: Universitatea Craiova (Liga 1) - manager sportiv
● 2009-2010: Al Kazma (Kuweit)
Palmares ca antrenor
● 1992: Campionatul Tunisiei, Cupa Tunisiei, Cupa Campionilor Africii
● 1993: Cupa Marocului, Cupa Cupelor ţărilor arabe
● 1994: Campionatul Marocului, Cupa Marocului, Cupa Cupelor ţărilor arabe
● 1995: Campionatul Emiratelor Arabe Unite
● 1997: Cupa Campionilor Golfului
● 1998: Campionatul Arabiei Saudite, Cupa Campionilor Golfului
● 1999: Cupa Emiratelor Arabe Unite
● 2000: Campionatul Emiratelor Arabe Unite
● 2004: Cupa Emiratelor Arabe Unite
Citește pe Antena3.ro
