De ce Ilie Balaci?

Aşadar, de ce un film dedicat lui Ilie Ba­laci? Dincolo de ex­plicaţii, probabil fă­­ră de cusur ar­gu­men­ta­te, măcar pentru cei care au în­tre­prins acest de­mers, tot ei (adică noi) au la în­­demână un răs­puns mult mai simplu: pentru că me­­rită.

Ilie Balaci merită construcţia acestui film, iar dacă toţi cei care îl vor vedea ar fi fost contemporani cu "Marele Blond" în anii în care Ilie juca, n-am mai fi avut nevoie să argumentăm.

De fapt, sentimentul e că nici nu e nevoie de cuvinte, acum, ci doar de suflet şi de ochii larg deschişi. Dacă l-aţi fi văzut jucând, dragi prie­teni, o, dacă l-aţi fi văzut jucând, acum nu mai stăteam să "tăinuim", vor­ba oltenilor, ci să zâmbim, com­pli­ci la viaţa şi la opera celui mai ma­re, mai talentat şi mai carismatic fotbalist român din toate timpurile, Ilie Balaci.


ŞI TOTUŞI, DE CE?
Pentru că a fost undeva, în pri­măvara trecută, o întâlnire între Ilie Balaci, Marius Tucă, Andrei Enescu (TVR Media) şi Marian Olaianos (TVR) şi ideea lui Marius s-a fixat repede pe perete, cu termeni precişi şi cu entuziasm exploziv, aşa cum era Ilie, aşa cum merită Ilie. Se întâmpla la Taverna Sârbului.

A urmat o vară lungă şi aprinsă în discuţii, o toamnă a căutărilor şi a des­părţirii de Ilie, plecat în Kuweit să în­vingă - a câta oară? - în lumea de po­veşti incandescente a prinţilor, el în­suşi unul dintre ei. Apoi drumul, în mie­zul iernii, în Kuweit, al subsemna­tului şi al operatorului Marian Tăbârgic, cronica unei întâlniri anunţate pe care o veţi citi în paginile ce compun acest supliment de ­aducere aminte şi de recunoştinţă.

De ce Balaci? Pentru că lui Dobrin şi lui Hagi trebuia să li se alăture, în ordinea naturală a lucrurilor, cum spune Antonio Lobo Antunes (fan al Benficăi? oare?) Ilie, muntele vrăjit.

Dobrin, Balaci, Hagi, aşa cum i-am mai văzut jucând, mulţi dintre noi, unii dintre noi. Balaci, pentru că oda­tă, pe la începutul anilor '90, undeva în redacţia din Vasile Conta a vechii "Ga­zete a Sporturilor", alături de ma­rii dispăruţi Ioan Chirilă, Eftimie Io­nescu şi Radu Urziceanu, la o întâlnire rară cu Mircea Lucescu, l-am auzit pe an­tre­norul Bresciei de atunci spu­nând că Ilie Balaci a fost peste toţi.

"Dobrin era unic, dar avea nevoie de pu­blic, de re­cunoaştere, nu putea străluci cu o tribună ostilă, Dumitrache a fost cel mai ta­lentat, dar avea ne­voie de echi­pă, Hagi e încă în activitate, aşa că nu pu­tem încheia cu opere alese, ci avem nevoie de opere com­ple­­te. Balaci însă le-a avut pe toate, a fost liderul prin excelenţă, avea un dribling ucigător, capacitate de sinte­ză şi de analiză a jo­cului în fracţiuni de secundă, condu­cător în teren, dar şi impecabil în faza de apărare, cre­dinţa păstrată tot timpul în teren şi în fa­ţa oricărui adversar că e cel mai bun, execuţia loviturilor libere, pi­cio­rul drept la fel de bun ca stângul şi vi­c­e­­versa, tehnica desăvâr­şi­tă, iar en­gle­zi­lor de la Leeds United le-a marcat în '79, în Cupa UEFA, gol cu ca­pul." Tu­peu, personalitate, imaginaţie, carismă.

De ce Balaci? Pentru că, scotocind prin arhiva televiziunii publice, în că­u­tare de materie primă pentru emisiu­nea "Replay" de pe TVR 2, realizato­rul Ma­rian Olaianos nu s-a mai putut des­prin­de de vraja jocului "Marelui Blond".

De ce Balaci? Pentru că a fost un ju­­cător fabulos, într-o echipă fabuloa­să, dintr-un oraş fabulos, cu suporteri fabuloşi. Pentru că, vor­ba lui Ilie, Cra­iova s-a născut şi a murit odată cu el, blondul ciufulit de geniu. De ce Ba­laci? Pentru că le-a avut pe toa­­te, mai puţin norocul. Pentru că el a fost enigma, străinul, exilul şi îm­pă­ră­ţia, el a fost şi geniul absolut, dar şi căderea.

De ce Balaci? Pentru că acest film va mărturisi mereu, oricând şi oricui, peste timp, chiar dacă văzându-l în imagini n-o să vă vină să credeţi cum îi îngenunchea la propriu pe campionii lumii Passarella, Ardiles sau Gentile, pe Trésor, Brehme sau Briegel, că Balaci, jucătorul, chiar a existat.

Pentru că a fost cel mai iubit. Pentru că avea numărul infinitului pe spate. Pentru că la 17 ani era condu­că­torul de joc al naţionalei. Pentru că Gen­tile, care-i anihilase în trei zile, la Cu­pa Mondială din '82, în Spania, şi pe Zico, zis şi "Pele Alb", şi pe Mara­do­na, a spus că în faţa lui Ilie n-a avut nici o şansă.

De ce Balaci? Pentru că a fost cel mai bun, pur şi simplu. Ascul­­taţi povestea. Urmăriţi filmul. Vă veţi convinge. Asta în caz că nu ştiaţi deja.
Viaţa în cifre a Marelui Blond
● Data naşterii: 8 septembrie 1956 (com. Bistreţ, jud. Dolj)
● Debutul în Divizia A:    12.08.1973 · Jiul Petroşani - Univ. Craiova 1-1

● Ultima apariţie în Divizia A:    13.12.1987 · Dinamo - Oţelul 3-1


Cariera de jucător (sezon, echipa, loc ocupat, jocuri, goluri)
● 1974-1975    Universitatea Craiova    3    29    7
● 1975-1976    Universitatea Craiova    6    27    3
● 1976-1977    Universitatea Craiova    3    32    12
● 1977-1978    Universitatea Craiova    6    28    12
● 1978-1979    Universitatea Craiova    4    17    0
● 1979-1980    Universitatea Craiova    1    29    6
● 1980-1981    Universitatea Craiova    1    29    12
● 1981-1982    Universitatea Craiova    2    31    10
● 1982-1983    Universitatea Craiova    2    27    10
● 1983-1984    Universitatea Craiova    3    4    0
● 1984-1985    Universitatea Craiova    4    5    1
● 1984-1985    FC Olt    13    13    3
● 1985-1986    FC Olt     13    17    4    
● 1986-1987    Dinamo    2    26    1    
● 1987-1988    Dinamo    2    6    0    
● 1988-1989    Pandurii Tg. Jiu (div. B)    5    -    -
● 1989-1990    FC Drobeta Tr. Severin (div. B)    2    -    -    

PALMARES
● Divizia A: 347 meciuri - 84 goluri
● Campion al României: 1974, 1980, 1981
● Cupe ale României: 1977, 1978, 1981, 1983
● Cupele europene: 38 de meciuri - 7 goluri
● Selecţii în echipa naţională: 69 de meciuri - 8 goluri
● Cel mai bun fotbalist român al anului: 1981, 1982

Cariera de antrenor:
● 1988-1989: Pandurii Tg. Jiu (Divizia B)
● 1989-1990: FC Drobeta Tr. Severin (Divizia B)
● 1990-1992: Club Africain (Tunisia)
● 1992-1994: Olympique Casablanca (Maroc)
● 1994-1996: Al Shabab (Emiratele Arabe Unite)
● 1996-1997: Al Nasr (Arabia Saudită)
● 1997-1998: Al Hilal (Arabia Saudită)
● 1998: Universitatea Craiova (Divizia A)
● 1998-2000: Al Ain (Emiratele Arabe Unite)
● 2000-2001: Universitatea Craiova (Divizia A)
● 2001-2002: Al Sadd (Qatar)
● 2002-2003: Al Hilal (Arabia Saudită)
● 2003-2004: Al Ahli (Emiratele Arabe Unite)
● 2005-2006: Al Arabi (Qatar)
● 2006-2007: Al Shabab (Emiratele Arabe Unite)
● 2007-2009: Universitatea Craiova (Liga 1) - manager sportiv
● 2009-2010: Al Kazma (Kuweit)

Palmares ca antrenor
● 1992: Campionatul Tunisiei, Cupa Tunisiei, Cupa Campionilor Africii
● 1993: Cupa Marocului, Cupa Cupelor ţărilor arabe
● 1994: Campionatul Marocului, Cupa Marocului, Cupa Cupelor ţărilor arabe
● 1995: Campionatul Emiratelor Arabe Unite
● 1997: Cupa Campionilor Golfului
● 1998: Campionatul Arabiei Saudite, Cupa Campionilor Golfului
● 1999: Cupa Emiratelor Arabe Unite
● 2000: Campionatul Emiratelor Arabe Unite
● 2004: Cupa Emiratelor Arabe Unite