Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şcolarului neastămpărat, Ioan Luchian Mihalea, care vorbea des in timpul orelor, profesoara Florica Orăscu ii aplica o metodă aparte de a-l linişti...
Şcolarului neastămpărat, Ioan Luchian Mihalea, care vorbea des in timpul orelor, profesoara Florica Orăscu ii aplica o metodă aparte de a-l linişti...
Trei ipostaze au stat la baza apropierii dintre doi oameni "melodioşi": Ioan Luchian Mihalea şi Marius Ţeicu. "L-am cunoscut pe cănd eram corepetitor la Şcoala Populară de Artă, la clasa profesoarei Florica Orăscu. Aici invăţau tainele muzicale elevi care mai tărziu au făcut istorie ca interpreţi şi compozitori: Angela Similea, Mihai Constantinescu, Mircea Romcescu, Aura Urziceanu", ne mărturiseşte compozitorul.
CALMARE CU REPETIŢIE. Deşi foarte talentat şi muncitor, Mihalea avea, aproape in aceeaşi măsură, şi darul vorbitului... in ore. "Il mai dădeam şi eu afară, dar cel mai des se ocupa de asta doamna profesoară Orăscu. Şi acum parcă o văd in timp ce-i făcea o propunere de nerefuzat: «Ia ieşi tu puţin, Mihalea, pe hol, să te linişteşti!». Dacă avea efect metoda? Hmmm... Mihalea ieşea, revenea in clasă, iar după juma de oră se făcea auzit din nou. Şi iarăşi era poftit afară. Cănd avea insă de studiat, studia, nu se juca", işi aminteşte Marius Ţeicu. A doua ipostază a apropierii dintre cei doi a fost legată de colaborarea pe plan muzical. "Am compus pentru cvintetul Luchian două piese. Prima, «Rezumat disco», era un fel de potpuriu din şlagărele mele. A fost difuzată la mai multe emisiuni tv şi s-a bucurat de mare succes. Cvintetul Luchian,  extrem de profesionist, debutase intr-o emisiune a lui Tudor Vornicu. Cristian Caragia, Mihai Tiulete, Mircea Cotigă, Bogdan Dragomir şi Ioan Luchian Mihalea, adică membrii săi, erau garanţii seriozităţii şi competenţei. Eu şi Oanţă ne-am reintălnit ulterior şi in calitate de colegi de catedră. Predam amăndoi canto la Facultatea de Musical din cadrul Universităţii Ecologice, transformată ulterior in Facultate de Teatru şi mutată la «Spiru Haret». Era foarte iubit de studenţi", mai spune Marius Ţeicu.
Citește pe Antena3.ro
RACHETA. Neastămpărul lui Oanţă l-a făcut să "defileze" pe Litoral, chiar şi cu o... rachetă. "Trebuia, la Festivalul Mamaia din 1985, să interpretez melodia «Şi vom trăi», in duet cu fostul meu soţ, Dumitru Lupu - spune Viorela Filip. Dar el era foarte emotiv, imediat se balona, se umfla. Cu trei zile inainte de festival şi-a dat seama că nu poate să cănte piesa cu mine. Mă lăsa fără partener! Ce mă fac, ce mă fac, cin’ să mă salveze?". Prima opţiune a fost Cornel Constantiniu. "«Dragă, pe mine să nu mă iei cu de astea, că n-am memorie prea bună, nu pot invăţa repede», a spus el. Văzănd că se ingroaşă gluma, soţul meu mi-a propus: «Vezi că este Mihalea la Costineşti. Hai să vorbim cu el!». Şi ne-am dus acolo, l-am găsit (stătea la căsuţa numărul 1). «Ai treabă?», l-am intrebat. «Deocamdată, n-am». «Ia ascultă căntecul ăsta. Iţi place?». «E superb», zice. «Ai la dispoziţie două zile să-l inveţi», i-am hotărăt eu destinul apropiat", povesteşte Viorela Filip. In timpul interpretării piesei s-au intămplat nişte lucruri mai puţin obişnuite. "Stăteam cu Mihalea intr-un fel de tulumbă de forma unei rachete, care se rotea pe scenă. Imbrăcasem o rochie superbă, care avea trei voaluri suprapuse. Căntam cu foc refrenul «Şi vom trăi, şi vom zămbi, vom fi din nou ca-n prima zi». Exact atunci a inceput să bată văntul, răsfirăndu-mi voalurile şi părul lung. Toată lumea a rămas cu sufletul la gură, uimită de efectul neaşteptat. Parcă văntul era regizorul din umbră. Dumitru Moroşanu mi-a spus de multe ori de atunci: «Mi s-a făcut pielea de găină, parcă-mi stătea inima in loc de emoţie»". Şi asta n-a fost tot. Viorela Filip işi asortase la rochie o broşă superbă. De fapt, o ascunsese printre voaluri, pentru că "pe vremea aia, toţi erau cu ochii pe noi, nu puteai purta orice voiai. Cănd racheta in care stăteam se intorcea cu spatele la public, Mihalea imi scotea broşa din rochie, ca să se vadă. Eu mi-o văram repede inapoi. «Las-o aşa!», venea replica lui. Nu cedam, şi toată căntarea ne-am petrecut-o in acest fel", işi aminteşte Viorela Filip.
