Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După cutremurul din ’77, a văzut Song-ul la televizor. Avea 16 ani şi era elevă la Liceul "Dimitrie Cantemir".
După cutremurul din ’77, a văzut Song-ul la televizor. Avea 16 ani şi era elevă la Liceul "Dimitrie Cantemir".
I-a plăcut atăt de mult ce căntă grupul, incăt Adriana le-a spus părinţilor că şi ea vrea să facă parte din grup. "Vreo lună şi jumătate i-am căutat, pănă cănd cineva mi-a spus că fac repetiţii la Preoteasa. Am intrat in sală, am spus «Bună seara, mă numesc Adriana Mocca şi vreau să cănt cu dumneavoastră». Oanţă imi răspunde «Bine, luaţi loc». Am stat pe o băncuţă in faţa grupului care repeta, vreo lună. Timp in care, in pauze, mă duceam pe la fete şi mă rugam de ele să mă inveţe diverse bucăţi din piesele pe care le căntau. La un moment dat - ţin minte că era ziua unei fete cu care am şi rămas prietenă - m-am dus la el şi i-am zis «Vă rog frumos, mă ascultaţi şi pe mine odată?». M-a pus să cănt şi mi-a dat
OK-ul: «Gata, ai intrat. De săptămăna viitoare pui tenderul la muncă. In ce an eşti?». «In anul II»."
PRECIZAREA. Ce a uitat Adriana Mocca să precizeze a fost că era in anul II de liceu, nu de facultate: "După ce m-am integrat in grup, m-a intrebat la ce facultate sunt. I-am răspuns că sunt in anul II la Liceul "Dimitrie Cantemir"… Mamă, s-a făcut şedinţă! Li s-a pus in vedere tuturor băieţilor: «Pe don’şoara o duceţi pe rănd acasă şi să n-aud că a păţit ceva!». Aşa am avut paznici pănă cănd am implinit 18 ani. Intre timp m-am mutat la alt liceu, cu profil real, unde toate profesoarele erau topite după el şi mă puneau să povestesc cum a fost la filmări. Ceea ce făcea să am note foarte mari!"
Citește pe Antena3.ro
Eşuările repetate la examenul de admitere la Teatru au determinat-o pe Adriana să renunţe la Song pentru a se pregăti mai bine pentru Actorie. Nu a uitat insă nici pănă azi colindele pe care le cănta cu grupul: "Incepeam in trenul care ne ducea de la Bucureşti la Braşov şi continuam la destinaţie, din cartierele mărginaşe ale oraşului pănă in casele celor mai pricopsiţi braşoveni. Intuitiv, ştiam că făceam ceva interzis, deşi nu aveam noţiunea dizidenţei. Asta ne dădea sentimentul că suntem privilegiaţi". Pe lăngă plăcerea de a cănta neingrădiţi, songhiştii adunau şi o sumă frumuşică in fiecare zi de colindat: "Cu aceşti bani mergeam la Şura Dacilor aproape seară de seară şi dădeam o mare petrecere". Fiecare om din Song işi dorea ca Oanţă să fie doar prietenul lui. Dar Mihalea era prietenul fiecăruia şi al nimănui.
"Oanţă avea ceea ce se numeşte in limbajul teatral «maimuţă». Putea să facă orice: să cănte, să recite, să se joace cu copiii, să improvizeze, să danseze, să prezinte spectacole, să-i facă pe toţi să rădă".
Adriana Mocca actriţă
