x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Insemnată de Dumnezeu

0
22 Oct 2007 - 00:00

A cunoscut-o la cutremur. Aşa incepe firul poveştii Tiberiu Ceia. "In seara lui 4 martie, exact atunci, m-am intălnit cu ea la restaurantul Dorobanţi. Eram impreună cu Dolănescu şi Ionela Prodan.

A cunoscut-o la cutremur. Aşa incepe firul poveştii Tiberiu Ceia. "In seara lui 4 martie, exact atunci, m-am intălnit cu ea la restaurantul Dorobanţi. Eram impreună cu Dolănescu şi Ionela Prodan. La ora 21:24 de minute a venit cutremurul şi ne-a pus pe fugă". Nu mai erau alţii in restaurant atunci cănd ea, cu stilul ei inconfundabil de a face haz de necaz, şi-a golit paharul şi, glumind, l-a lăsat să o conducă afară, prin intuneric şi printre oamenii care se călcau in picioare spre ieşire. In acel moment nu au realizat că a fost cutremur, au crezut că a fost o explozie sau chiar că a inceput războiul.

Har. "Orice scotea pe gură ii stătea bine. N-a supărat pe nimeni, era ca drojdia aia bună in societate, ea era in centrul atenţiei. Ea conducea discuţiile, ea spunea bancurile, lumea se distra de minune. Ioana Radu era insemnată de Dumnezeu, avea un har cum n-am mai văzut la nimeni. Să te poată ţine o noapte intreagă treaz cu voie bună şi să nu-ţi vină să dormi...", işi aminteşte răzănd Tiberiu Ceia. "Eu am ajutat-o cu ce am putut, dar ea m-a ajutat pe mine prin insăşi existenţa ei. Imi spunea mereu că e mare lucru să cănţi, cum vorbeşti. Ioana Radu nu făcea pe nebuna să incheie spectacolele «unei vedete». Nu, venea frumos, se rezema intr-o doară pe ţambal şi incepea să cănte şi sala era inmărmurită. Nu mişca, nu ţopăia, nu se fandosea. Mulţi au făcut succes cu fandoseala, că ţin minte, căt trăiesc, că Ioana Radu nu mişca pe scenă. Cam aşa am căntat şi eu toată viaţa, nemişcat şi am ajuns la inima publicului."

Vasile. Intr-o seară viscolită de iarnă, căinele Ioanei a ieşit din casă şi nu s-a mai intors. Ioana Radu a dat anunţ la ziar, nu şi-a dat numele, dar a trecut telefonul, şi a pomenit că oferă recompensă. Căinele nu l-a mai văzut niciodată, dar a auzit foarte multe de la cei care făceau glume proaste la telefon. "Şi ea mă suna pe mine la Timişoara şi mă injura, de toţi sfinţii mă injura. Că ce i-am făcut eu, că ce a păţit ea cu toţi cei din Bucureşti care o sunau. Eu am fost de vină că a trecut printre picioarele mele şi... a fugit Vasile", incheie el istorioara, tot numai un zămbet.

La final!

Ileana Constantinescu a fost cea care i-a dus sarmale Ioanei Radu cu doar cu o seară inainte ca ea să părăsească această lume. "Era o fire foarte distantă cu cei tineri. Cu sora ei, Mia Braia, am fost prietenă, dar doamna Ioana nu m-a suportat in tinereţe", povesteşte ea, nedumerită. "Abia la Ion Dolănescu in casă ne-am apropiat." Despre ultimă lor intălnire păstrează o amintire foarte caldă. "Era Duminică. S-a purtat foarte frumos cu mine, m-am oferit să stau cu ea peste noapte. A rămas că mă cheamă. Aşa am plecat, inţelese. Luni noaptea, ea a murit".

SACII DE SCRISORI

Regizorul George Mihalache a reuşit să o aducă pe scenă pe Ioana Radu intr-un moment foarte dificil. "Ioana Radu era atunci colaboratoarea noastră. Dar a avut un accident care a pus pe gănduri toată ţara", povesteşte regizorul. "Atunci s-a intămplat un lucru pe care n-o să-l uit toată viaţa: cănd oamenii au aflat, au inceput să vină la Televiziune scrisori cu duiumul. Poştaşul, săracul, nu mai putea să urce scările", surăde George Mihalache, cu găndul la acele vremuri. "Văzănd, m-am găndit: «Ce-ar fi totuşi să dăm satisfacţie publicului şi s-o aducem pe scenă?»"

A ARUNCAT CU VaTRAIUL IN CAPUL REGIZORULUI

"Era imobilizată in ghips. Mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la ea acasă", işi aminteşte George Mihalache. "Dar cănd a auzit despre ce e vorba, a izbucnit in plăns şi a aruncat cu vătraiul după mine: "Cum indrăzneşti să mă dai la televizor, să mă vadă toată lumea schiloadă?". "Mai ai un vătrai de rezervă să mi-l arunci in cap?" "De data asta chiar ţi-l sparg!" "Bine, zic eu, sunt gata! Dar iată pentru ce trebuie să apari pe scena!" Venisem la Ioana Radu cu două sacoşe pline de scrisori. "Poftim, doamnă Ioana Radu! Ca să ştii căt te iubeşte lumea. Şi acestea nu sunt decăt o parte dintre ele. Altfel mi-ar fi trebuit un camion!" Şi am plecat. "A reuşit să o sensibilizeze şi a adus-o in faţa publicului. "Seara mă trezesc cu un telefon din partea soţului său: «Ioana e lăngă mine şi plănge de nu mai pot s-o opresc. Te invită totuşi la noi, face o supă şi o tocăniţă pentru tine şi vom vedea ce-o mai fi». Mi-am luat deci iarăşi picioarele la spinare şi am plecat la Ioana. M-a pupat. A-nceput să plăngă. «Dar, spune-mi, cum o să facem? Că io pe scenă, schiloadă, nu pot să apar.» «O să avem grijă să nu se vadă», am asigurat-o." Şi a urmat show-ul de duminică..

LACRIMI DE EMOŢIE

"Aşa cum convenisem cu Sile Dinicu, regizorul orchestrei, la un moment dat s-a stins lumina in sală şi, pe intuneric, am adus-o in faţa orchestrei, la pian", povesteşte George Mihalache, emoţionat. "Apoi, un reflector s-a ridicat incet, incet. Şi a apărut Ioana Radu. Care plăngea. Lumea nu se mai oprea din aplauze. Ioana Radu, acompaniată de Sile Dinicu la pian, a inceput să cănte «Inimă, de ce nu vrei să-mbătrăneşti?» A fost un recital extraordinar, care nu se mai termina. Am stins apoi lumina şi am condus-o fără să ştie nimeni că era aşa."

Citeşte mai multe despre:   radu

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de