Cel mai bun părinte!

Chindia, Flacăra Prahovei, Ciocârlia, Rapsodia Română sunt doar câteva dintre ansamblurile folclorice alături de care a cântat Ion Dolănescu.

La Ansamblul Ciocârlia, Ion Dolănescu a cunoscut-o pe Maria Ciobanu. Au hotărât să-şi unească destinele. Dar fiecare trebuia să treacă printr-un proces de divorţ. Înainte de pronunţarea instanţei, cei doi artişti iubiţi de toţi românii au făcut o nuntă de pomină la Perşinari. Mii de invitaţi şi mii de curioşi. Maria Lătăreţu, alături de alţi artişti de seamă, avea să-i încânte. Nunta lor a fost în fapt o logodnă, care avea să pecetluiască o mare dragoste din care s-a născut Ionuţ Dolănescu. Iubirea lor s-a stins asemenea unui foc de paie. S-au despărţit după trei ani. Succesul lor pe scenă, separat, a fost însă acelaşi: fulminant. În 1974, Ion Dolănescu a cunoscut-o pe Margarita Valenciano, din Costa Rica, studentă la Facultatea de Medicină din Cluj. Regimul comunist interzicea însă relaţiile cu străinii. I-a fost teamă de consecinţe şi a ţinut totul în taină. Anul următor, în 1975, s-a născut cel de-al doilea fiu, Dragoş Carlos Dolănescu.

Ionuţ, fiul Mariei Ciobanu şi al lui Ion Dolănescu, a fost crescut de tatăl său şi de bunica paternă după despărţirea părinţilor săi. Dragoş Dolănescu a plecat împreună cu mama sa în Costa Rica. A fost adus însă în România să-şi viziteze tatăl şi rudele de aici. Câţiva ani a locuit la tatăl său. Atât pentru Ionuţ, cât şi pentru Dragoş, Ion Dolănescu a fost un părinte-model.

PREŢUIRE. Ionuţ Dolănescu, fiul cel mare al lui Ion Dolănescu, şi-a urmat părinţii în cariera artistică, sub îndrumarea tatălui său. "Tot ceea ce sunt sunt datorită lui, el m-a crescut, mi-a dat o educaţie, mi-a conturat acest caracter. Am trăit clipe de neuitat alături de tatăl meu. Mi-aduc aminte cum se spărgeau geamurile ca lumea să-l vadă şi a fost adorat de public. Iar acest lucru l-a demonstrat şi ceea ce s-a întâmplat la înmormântare, zeci de mii de oameni l-au condus pe ultimul drum. Pe aceşti oameni nu i-a obligat nimeni să iasă în stradă, au venit din dragoste, din preţuire pentru arta tatălui meu. În inima mea, tata rămâne cel mai bun părinte pe care ar fi putut să-l aibă vreodată un copil", spune Ionuţ Dolănescu.

Părinţii lui s-au despărţit când avea 2 ani. "Am venit pe această lume dintr-o mare dragoste şi înclin să cred că, până în ultima clipă de viaţă, tata a iubit-o pe mama. Toată perioada copilăriei mele tata s-a străduit să-mi fie şi tată, şi mamă şi îmi place să cred că a şi reuşit acest lucru. Din punct de vedere material a făcut tot posibilul să am tot ceea ce îmi puteam eu dori. A existat însă întotdeauna un gol în sufletul meu, care nu s-a umplut niciodată. Poate că acum s-a cicatrizat: lipsa mamei. Am avut-o pe bunica mea, Gherghina, mama tatei, acum în vârstă de 96 de ani, pe care tata o venera. Destinul meu a fost să nu cresc cu mama mea naturală, dar să fiu crescut de bunica mea, o femeie extraordinară. M-a crescut cu Biblia-n mână, cu credinţă şi frică de Dumnezeu. A încercat să suplinească această lipsă a mamei. Mi-a dat o educaţie extraordinară, pe care n-aş fi putut să o primesc nici de la însăşi mama mea, Maria Ciobanu. Chiar tata recunoştea într-un interviu recent că, şi dacă mama ar fi fost lângă mine, tot nu m-ar fi putut creşte, pentru că activitatea artistică şi meseria dumneaei o obligau să fie tot timpul pe drumuri", adaugă Ionuţ Dolănescu.

SCENA. Din copilărie, Ionuţ a îndrăgit muzica. Totul a fost firesc, iar talentul său a fost cultivat încă din primii ani ai vieţii. "În casa tatălui meu am avut şansa să cunosc mari artişti români. Ioana Radu, pe care tata o supranumea "Regina romanţei", prezida întotdeuna petrecerile tatălui meu. Ion Luican, Emil Gavriş, Alexandru Grozuţă, Florentina Vlad, Ileana Constantinescu, pe care tata o numea doamna cântecelor munteneşti şi mulţi alţii. Tatăl meu iubea viaţa, a fost întotdeauna un foarte bun amfitrion, îi plăcea să fie înconjurat de lume. Era uşor mucalit, dar când spunea câte un banc, câte o glumă cădeau toţi pe sub masă. La petreceri venea şi marele actor Florin Piersic, fiindu-i tatei foarte bun prieten. Graţie lui Florin Piersic, toată copilăria am visat să mă fac actor. Ulterior, în adolescenţă, am vrut să mă fac preot. De fiecare dată tata mi-a spus: «Măi, băiatule, tu trebuie să-mi calci pe urme. Să duci mai departe cântecele mele, ale mamei tale». A simţit că am talent, altfel, fiind un perfecţionist, nu m-ar fi încurajat. De mic cântam, scena era aici, în casa tatălui meu, locuinţă pe care a cumpărat-o de la urmaşii marelui scriitor Barbu Ştefănescu Delavrancea. Datorită Ioanei Radu, Reginei romanţei, eu am fost înscris la Şcoala de Muzică. O parte din profesorii care m-au examinat atunci i-am regăsit mai târziu la Conservator", adaugă Ionuţ Dolănescu.

DEBUT. Aflat într-un turneu la Feteşti, Ion Dolănescu şi-a încurajat fiul să urce pe scenă să cânte. Îmbrăcat într-o ie cu aceleaşi motive ca şi cea a tatălui său, cusute cu migală de doamna Marina din Albota - Argeş, sub bagheta dirijorului Ionel Budişteanu, alături  de Ansamblul Rapsodia Română, Ionuţ Dolănescu a debutat la vârsta de 9 ani. "Tata mi-a dat primul imbold, mi-a dat aripi", spune Ionuţ, în timp ce rememorează amintiri dragi: "Când ieşeam pe stradă, oamenii pe stradă spuneau: «Uite-l pe Dolănescu! Uite-l pe Dolănescu». Figura tatălui meu a rămas impregnată în conştiinţa şi în sufletul acestui popor. Discurile care se realizau, 500.000 de exemplare, se vindeau în două-trei zile, apoi se reeditau. La 26 de lei, cât era un disc, dacă tata ar fi primit un leu, ar fi fost multimilionar."

În 1990, pe când Ionuţ avea 17 ani, tatăl şi fiul au înregistrat un disc vinil. "Acela a fost debutul meu oficial, deşi în '89 înregistrasem şi la Radio cu maestrul Budişteanu. Am mai editat apoi împreună cu tata un album cu cântece de nuntă."

SFAT. După '89, deschiderea către Vest l-a atras şi pe Ionuţ Dolănescu. Îşi dorea o carieră internaţională, de care părinţii săi să fie mândri. "Tata, simţind acest lucru, mi-a spus: «Eu am fost în străinătate, însă tot românii mei m-au iubit şi m-au primit în casele lor. Tu cu folclorul n-ai să faci niciodată carieră în altă ţară. Tu eşti ce eşti aici. Eşti băiatul lui Ion Dolănescu. Aici eşti iubit şi apreciat. În străinătate dacă vrei să mergi, va trebui să înveţi să faci altceva!»" Şi l-a încurajat să înveţe un instrument: naiul, care i-a fost extrem de folositor lui Ionuţ în Australia, unde a rămas câţiva ani. "N-am pretenţia de a fi un virtuoz, dar, acolo unde vocea nu era înţeleasă, reuşeam cu naiul să conving şi alte naţionalităţi decât românii", mai spune Ionuţ Dolănescu.

Ion Dolănescu a fost primul artist care a impus un program şi un tarif la nunţi. Preţul iniţial era de 3.000 de lei pentru două ore. Ulterior, tariful a crescut la 20.000 de lei. "De-a lungul carierei, tatăl meu a reuşit să impună un stil personal, care a generat numeroşi epigoni. A fost un mare creator, aproape 80% din repertoriul tatălui meu sunt creaţii proprii, restul sunt culegeri. Poate că fiind din inimă, scrise de mâna lui, cântecele au ajuns la sufletul publicului, oamenii s-au regăsit în ele. Tata şi-a transpus propria viaţă în cântec. Îi mulţumesc din toată inima pentru ceea ce am devenit şi sper din toată inima să port cu cinste această zestre folclorică pe care mi-a lăsat-o şi acolo, unde este, să fie mândru de realizările mele", a încheiat Ionuţ Dolănescu, în timp ce emoţiile îi dau năvală.  

ÎNTĂLNIRE. Dragoş Carlos Dolănescu, fiul cel mic al îndrăgitului interpret a copilărit în Costa Rica. A fost adus de mama sa, Margarita Valenciano, să-şi viziteze părintele pe când avea vreo 6 ani. "Prima oară când l-am văzut pe tata a fost aici, în sufragerie", spune Dragoş Dolănescu. "Erau foarte mulţi oameni. Eu eram foarte speriat. Toată lumea voia să vadă ce face copilul... Întotdeauna mă lua la mare, mă plimba cu prietenii lui", îşi aminteşte fiul cel mic. A fost înscris în clasa I la Liceul "Miguel de Cervantes". "Am plecat din nou în Costa Rica în 1986 şi m-am întors în '91 în România. Am făcut aici clasele a VIII-a şi a IX-a, apoi am revenit să urmez Facultatea de Psihologie la Universitatea Bucureşti. În aceşti ani am locuit cu tata. În 2002 am plecat apoi în Spania, unde mi-am dat doctoratul în Psihiatrie, apoi m-am întors în Costa Rica, unde locuiesc din 2005."

VOCAŢIE. Dragoş Carlos Dolănescu spune că fiica sa, Maria de Jesus (Maria lui Iisus), în vârstă de 10 ani, a moştenit talentul bunicului său. "Îi place să cânte, a luat locul 4 la nivel naţional. Compune, face texte şi show-ul din şcoală. Gena! Tata a încercat de mai multe ori să facă din mine cântăreţ, dar n-a reuşit. M-a pus la pian, dar nu s-a lipit nimic de mine. Ăsta e un har. Eu sunt foarte fericit cu munca pe care o fac: este ca o alinare." Dragoş Dolănescu nu ştie încă dacă băieţelul său, în vârstă de 4 ani şi 6 luni, va îmbrăţişa sau nu cariera artistică, însă totul este posibil. Deocamdată, Ion Angel e pasionat de desenele animate şi de... fluierat. "Îi place să meargă la grădiniţă. Şi a învăţat să fluiere!", spune Dragoş Dolănescu despre fiul său, care poartă numele bunicului, Ion Dolănescu. "Tata aşa a vrut. Eu voiam să-i pun numele Darius-Vlad. Darius de la dar şi Vald pentru că îi plăcea fratelui meu, Ionuţ. L-am sunat pe tata de la Madrid şi i-am spus: «Tată, voi avea un băieţel. Primul tău nepot băiat. Şi eu o să-i pun aceste nume». Iar tata mi-a spus: «Mi-ar plăcea ca primul meu nepot să-mi poarte numele înainte să mor». Cum puteam să nu-i respect dorinţa?"

La începutul anului, Dragoş Dolănescu a venit la Bucureşti. I-a fost alături tatălui său până la începutul lunii martie. "În ultima săptămână a venit şi băieţelul meu. Mi l-a adus mama, să-şi vadă bunelul. Şi a stat cu tata o săptămână, mai ales că tata iubea foarte mult copiii. Şi-a cunoscut şi verişorul, pe Vlad, care este o mare fericire pentru noi, în familie. Am plecat la începutul lui martie în Costa Rica. La două săptămâni a trebuit să mă întorc să-l conduc pe ultimul drum pe tata", încheie cu tristeţe fiul artistului.

LEGĂTURĂ SUFLETEASCĂ
Ion Dolănescu avea o mare dorinţă. Aceea de a avea un nepot de la Ionuţ. În toamna anului trecut, Doina, soţia lui Ionuţ Dolănescu, a născut un băieţel: Vlad-Ionuţ. Între Ion Dolănescu şi Doina, nora sa, violonistă în Orchestra "Lăutarii" de la Chişinău, a fost de la început o legătură sufletească aparte.  "Pentru mine, spune Doina, tata din totdeauna a fost un simbol. În copilăria mea am crescut fără tată şi, culmea, tot Ion îl cheamă. Când i-am povestit că nu mi-am cunoscut tatăl, care m-a părăsit, tata a început să plângă", spune emoţionată nora marelui interpret. Ion Dolănescu a organizat o petrecere-surpriză după cununia Doiniţei şi a lui Ionuţ, apoi i-a dăruit soţiei fiului său o rochie de seară, deosebită, adusă din Australia. N-a fost însă singurul cadou. "Nu demult, de ziua mea, mi-a dăruit un inel cu monograma D. Îmi făcea cadouri frumoase, din suflet", îşi aminteşte Doina Dolănescu.