Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe vremea aceea lucrurile erau foarte stabile, foarte aşezate. Şi captatorul de valori era mereu pus in funcţiune la fiecare. Adică şi la cei 17 ani ai mei n-aveam cum să nu-nţeleg că omul din faţa mea e "cineva". Era o somitate in meseria lui de căntăreţ de muzică populară. Se respecta pe el şi mai ales ceea ce făcea. Cred că era un om care căştiga bine, dar niciodată banul nu a alterat talentul şi pasiunea lui pentru căntecul popular...(Rodica Mandache)
L-am cunoscut pentru că intr-un fel am fost colegă cu fiica lui, Florina.
Pe vremea aceea lucrurile erau foarte stabile, foarte aşezate. Şi captatorul de valori era mereu pus in funcţiune la fiecare. Adică şi la cei 17 ani ai mei n-aveam cum să nu-nţeleg că omul din faţa mea e "cineva". Era o somitate in meseria lui de căntăreţ de muzică populară. Se respecta pe el şi mai ales ceea ce făcea. Cred că era un om care căştiga bine, dar niciodată banul nu a alterat talentul şi pasiunea lui pentru căntecul popular. Era frumos ca un brad inalt de la munte. Era conştient de asta, căci privea la noi ca la furnicuţe, pe sub gene. Era genul de om - gentleman - ţinea la ceea ce dobăndise, se respecta pe el, ii respecta pe ceilalţi, impunea admiraţie ce i-o purta publicul. Avea o voce foarte plină, frumoasă. Eu l-am auzit căntănd "M-a făcut mama oltean" - melodie romănească viguroasă. Cănd spunea "M-a făcut mama oltean" era un foarte bun actor. Şi era măndru. Talentata şi frumoasa lui fiică de la el a moştenit ambele calităţi. Era un om generos, ochii-i zămbeau - avea ceva de la Hollywood⦠de stea⦠de vedetă. Cănta la restaurantul "Izvorul rece" care se află şi astăzi la locul lui - venea să-l asculte public iubitor de muzică populară, dar şi căntăreţi de la operă şi operetă, studenţi, artişti, scriitori. Plăcea foarte mult cu imaginea lui de artist de cinema, de cănd incepea să cănte oamenii se bucurau impreună, socializau in albia sufletului popular romănesc. Ce m-a impresionat pe mine, viitoare actriţă, la Ion Luican in afara vocii de culoare, a sincerităţii simţirii, a stilului autentic nealterat şi proaspăt, era frazarea inteligentă şi mai ales bucuria pe care o comunica.
DEGAJA VRAJĂ. Deşi copii, noi, fetele, admiram bărbatul frumos. Mai tărziu, mi-am dat seama că marii căntăreţi de muzică populară ai copilăriei noastre - avem un stil de interpretare ştiinţific, cu respectarea fonetismelor regionale cu acel ceva ce le conferea "unicitatea". Şi erau mulţi. De aici vine astăzi războiul contra manelelor de la cei care au beneficiat de o educaţie muzicală datorită marilor şi adevăraţilor artişti: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Ion Luican şi atăţia alţii.
Fiecare epocă de viaţă are muzica ce-o reprezintă, oamenii ce-i merită. Pe vremea lui Ion Luican, muzica populară se ridicase la mare inălţime artistică, era o emoţionantă creaţie care se făcea cu armonizarea tuturor mijloacelor de expresie. Eu nu ştiu dacă aceste căntăreţe au făcut şcoală, dacă i-a invăţat cineva, dacă a cultivat cineva acest respect pentru limba romănă. Toţi aceşti mari căntăreţi ştiau să apese consoana, să-mpingă vocala, să calce silaba romănească, să vorbească romănească cu multă subtilitate de limbă. De aceea, pe atunci muzica populară răscolea sufletele, chiar dacă erai tănăr şi aveai alte preferinţe muzicale. Din căntecul lui Ion Luican prindeai vibraţia puternică a Olteniei, şi de ce să nu recunosc, un sentiment patriotic curat. Pentru că avea acea interpretare originală, profund romănească printr-o cunoaştere a artei actorului - de unde oare ştim toţi legile actoriceşti? - şi o stăpănire a tehnicii vocale - Ion Luican a bătucit un drum solid şi curat, alături de alţi mari căntăreţi, un drum pe care să meargă cu iubitorii de această ţară frumoasă şi suferindă adesea.
Citește pe Antena3.ro
