Aureolă

Ion Dolănescu mărturiseşte că şi acum rămîne înmărmurit cînd ascultă imprimările Irinei Loghin, deşi se cunosc din 1966.

Ion Dolănescu o descrie cu o deosebită afecţiune. “Irina Loghin este o cîntăreaţă desăvîrşită, o cîntăreaţă deosebită, un cap de regină. O fiinţă cu nişte calităţi nemaipomenite, un om formidabil”. Ion Dolănescu şi Irina Loghin au făcut nenumărate turnee, au cîntat în mii de concerte pe aceeaşi scenă.

“Avem înregistrări valoroase care vor rămane în istorie. Lucruri foarte frumoase. Sîntem cam de prin aceeaşi zonă folclorică, din Muntenia, foarte multe amintiri ne leagă. Toate turneele cu Irina Loghin şi toate întîlnirile ori colaborările noastre sînt pentru mine nişte amintiri formidabile. Irina Loghin a avut cîntece care te invitau la meditaţie, care erau auzite şi care au spus ceva. Ea este un artist extraordinar, cu o voce care transmite ceva peste firea omenească, ceva care te umple de bucurie şi emoţie.

Rămîn un mare admirator al ei”.

A cunoscut-o iniţial pe sora Irinei Loghin, Florica, la ansamblul din Ploieşti. “Atunci Florica era deja angajată la ansamblul Cocîrlia, foarte frumos cînta... La ansamblu le-am cunoscut pe Maria Ciobanu şi pe Irina Loghin. Pe atunci îmi sfîrîiau călcîiele după amîndouă”, povesteşte Ion Dolănescu.

Parlament. Colegi vechi de scenă, peste ani viaţa i-a făcut şi colegi în Parlament. “A fost o încununare pentru mine. Şi cred că şi pentru ea, această intrare în Parlament. Eu am luat ca pe o minune Dumnezeiască faptul că şi eu, şi Irina Loghin am intrat în prima legislatură din mileniul trei.

Să semnezi patru ani condica în Parlament, unde, neam de neamul meu n-a trecut poate nici măcar prin faţa Parlamentului. De aceea,  spun: există minuni Dumnezeieşti. Iar ce a făcut Dumnezeu cu noi este o minune. Am simţit-o ca pe o aureolă”. Ion Dolănescu crede că parlamentarii ceilalţi au perceput prezenţa lor în Parlament ca fiind firească. “Noi am fost din partea Partidului România Mare la Comisia pentru Cultură şi Artă. Acolo n-am putut să facem mare lucru. Dacă eram măcar la Comisia pentru Agricultură, poate am fi reuşit să-i ajutăm pe ţărani cu ceva”. Ion Dolănescu are un respect deosebit şi o mare admiraţie pentru artişti şi în special pentru marii actori, poate şi de aceea regretă că nu a putut să facă mai mult în perioada petrecută în forul legislativ. “Pe noi nu ne asculta nimeni, eram în opoziţie, noi spuneam, noi auzeam”.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Fascinaţie uriaşă

Irina Loghin este pentru interpreta Daniela Condurache o persoană cu totul specială. “Am iubit-o cu mulţi ani în urmă, dar m-am apropiat de dînsa cînd a început să cînte cu Ansamblul «Ciprian Porumbescu» din Suceava. Faptul că eram colegă cu Irina Loghin reprezenta pentru mine o nemăsurată mîndrie. În felul acesta am putut vedea îndeaproape omul Irina Loghin. Am cunoscut mulţi cîntăreţi, am participat la sute de spectacole, dar la nimeni n-am întîlnit o asemenea priză la public. Irina Loghin radiază o fascinaţie uriaşă în inimile spectatorilor”, spune Daniela Condurache.

Aproape de inima omului simplu

Zilele Revoluţiei le-au surprins pe cele două interprete în Israel. “Am plecat într-un regim şi am venit în altul. A fost greu să suportăm veştile despre Revoluţie. Am crezut că veştile despre Revoluţie sînt false, că e o înscenare pentru a vorbi de rău ţara. Ştiindu-şi ambii copii în Bucureşti, lîngă Televiziune, unde avea locuinţa, adică exact în locul unde se trăgea intens cu arma, Irina Loghin privea ştirile din ţară cu o mare apăsare. Casa a fost ciuruită de gloanţe. Pentru ea, ca mamă, a fost foarte dificilă această aşteptare. Trebuia să mai şi cîntăm în aceste condiţii”, mărturiseşte Daniela Condurache. După Revoluţie lucrurile s-au schimbat simţitor în bine: “Irina Loghin trăia din plin perioada de după interdicţie. Lumea era dorită de cîntecul ei, de inima omului simplu, topită în cîntec. Ca să poată intra la spectacole sau să poată ieşi, se făceau coloane de poliţişti. Braţele de flori mărturiseau dragostea oamenilor pentru Irina Loghin. Şi înainte de interdicţie primea multe flori, dar acum parcă era cu totul altceva. Ce păcat că nu s-au filmat acele clipe ca mărturie a mitului Irina Loghin!”, povesteşte Daniela Condurache.

Purtătoare de nobleţe

“Irina Loghin nu a dezamăgit niciodată aşteptările publicului. Cu o vitalitate greu de înţeles, era mai proaspătă ca oricînd. Se odihnea prin cîntec. Pentru colegi, este o adevărată mană cerească. Veşnic preocupată să fie bine, mereu pusă pe şotii. Mă bucur sincer că îi sînt aproape şi că mă numeşte prietenă. E o persoană purtătoare de nobleţe şi profund spirit românesc. Ai permanent ce învăţa”, conchide Daniela Condurache. (Ionuţ Răduică)