x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cănd folkul devine rock

0
08 Oct 2007 - 00:00

Născut la 2 noiembrie 1964, in Capitală, Valter Popa intră in componenţa trupei Iris in iarna anului 1986.

Despre debut, Valter mărturiseşte: "Am inceput să invăţ să cănt la chitară de la nişte amici mai mari. Eu aveam 14 ani.

Născut la 2 noiembrie 1964, in Capitală, Valter Popa intră in componenţa trupei Iris in iarna anului 1986.

Despre debut, Valter mărturiseşte: "Am inceput să invăţ să cănt la chitară de la nişte amici mai mari. Eu aveam 14 ani. Eram mic, nu ştiam prea multe. Imi plăcea folkul. Foarte puţin se dădea la televizor muzica asta… Imi plăceau toţi folkiştii pe care ii ştiam de pe albume şi de la radio. Favoritul meu era Dan Andrei Aldea. Apoi, am făcut rost de o metodă de chitară, cred, singura de pe atunci. Dar nu circula oficial, ci ne-o imprumutam intre noi. Am mers la un curs unde se invăţa chitara, aşa cum se invaţă dactilografia, undeva prin Centrul Vechi. Acestea au fost inceputurile. Impreună cu un vecin, care cănta la bas, şi un toboşar, ne-am jucat prin casă. Formaţia a activat căteva luni, aproape un an. Era Liviu Hoisan… care căntă şi acum, Cristi Luca, cu tobele… Narcis Dumitrache, solist vocal Romeo… Dar trupa s-a spart la puţin timp după ce am venit şi eu".

ŞANSA. Despre armată şi venirea la Iris, Popa işi aminteşte: "A venit vărsta armatei şi a plecat unul dintre noi. Peste căteva luni, a plecat altul, noi fiind cam de aceeaşi vărstă. Unul pleca in februarie, altul in august, altul in octombrie. Şi aşa s-a spart formula de atunci. Căntam la T4. Acolo făceam specatcole. Şi pe Şelari, in clubul ăla căntam... A venit armata şi, spre sfărşitul acesteia, un prieten mi-a spus că Iris căuta al doilea chitarist. L-am intrebat ce să invăţ pentru probă şi el mi-a spus să invăţ tot discul "IRIS 1". Am invăţat piesele de pe album şi ce mai ştiam eu că mai imi plăcea…, ce era la modă atunci. In octombrie ’85 am mers… unde repetăm şi acum. Erau toţi: Nelu, Nuţu, Cristi şi Borobeică. Asta era de atunci, şi cu Nuţu. Fiind chitarist, comunicam mai pe inţelesul meu cu el. El a făcut un exerciţiu pe care trebuia să-l reproduc. Era ceva, nu foarte greu… Apoi, am interpretat două-trei piese sau fragmente, am căntat cu formaţia şi asta a fost. In ianuarie sau februarie, mi se pare, in februarie, am avut primul spectacol cu ei, dar Nuţu plecase deja… Eu nu am apucat să cănt cu el in spectacol pentru că, intre timp, s-a mutat la Holograf".

Â

Inceput normal

"Cu timpul, un prieten de-al meu care făcuse liceul de muzică, cunoştinţă din copilărie, a aflat că eu cănt la chitară şi a venit la mine acasă şi mi-a spus că vrea şi el să se apuce să cănte la bas. El a făcut violoncel in şcoala de muzică şi apoi liceul de muzică. Şi eu i-am spus că ar fi fost foarte mişto şi puteam să facem şi noi o formaţie de muzică aici in cartier, fiind vecini. Am mers cu el şi şi-a cumpărat chitara bas. Eu aveam deja chitară electrică şi am mai găsit un toboşar, deci am inceput firesc cum incepe orice formaţie, cum au inceput probabil şi Nelu şi Nuţu şi toţi ceilalţi"

Armată uşoară pentru poştaşul meloman

"Eu mai aveam căteva luni să mă liberez. Eu am făcut armata in Bucureşti, eram poştaş, stăteam 10 minute la unitate pe zi, iar in rest eram liber, dormeam acasă, n-aveam treabă, deja asta cu armata chiar nu mă deranja. Şi mă duceam zilnic, cănd ei repetau, mă duceam acolo. Aveam instrumentele mele pe care le-am dus acolo şi repetam şi eu o dată cu ei să invăţ căntecele pentru că ei lucrau la piese noi. In afara faptului că nu căntam in concerte, eu asistam la repetiţii, eram la curent cu tot ceea ce se intămpla in formaţie"

Un coleg de nădejde

"Şi chiar şi cu instrumente, pe mine cel puţin Nuţu m-a ajutat, mi-a lăsat amplificatorul, boxa lui, in sală, şi acolo am repetat o perioadă bună pe instrumentele sale, deoarece eu nu aveam atunci «scule» competitive cu formaţia, la valoarea acesteia. Deci asta e foarte important, că el s-a găndit la formaţia Iris. Chiar dacă el pleca, trupa să meargă in continuare şi asta s-a intamplat, impreună cu Mihai Alexandru"

Citeşte mai multe despre:   iris 8 octombrie 2007

Serviciul de email marketing furnizat de