x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Microbul rockului

1
08 Oct 2007 - 00:00

Juniorul trupei, "clăparul" Relu Marin, se ridică, prin prestaţiile sale, la nivelul… colegilor "seniori".

Despre inceputurile muzicale, Relu afirmă: "Am inceput să cănt la pian de pe la vreo 5 ani!

Juniorul trupei, "clăparul" Relu Marin, se ridică, prin prestaţiile sale, la nivelul… colegilor "seniori".

Despre inceputurile muzicale, Relu afirmă: "Am inceput să cănt la pian de pe la vreo 5 ani! Am făcut primii patru ani la Liceul de Muzică, la pian. Ulterior, m-am retras de acolo, pentru că Liceul de Muzică implica o muncă enormă şi posibilităţi de afirmare prea mici, deoarece intr-o filarmonică, intr-o orchestră simfonică e un singur post de pianist şi deci trebuia să fiu extraordinar, chiar un geniu. Apoi am continuat tot pe partea de clavaituri la Casa Pionierilor, cum era pe vremuri, şi, in continuare, uşor-uşor, am ajuns pe partea de rock, pentru că asta a fost dragostea vieţii mele".

INTÃ...LNIRE . Despre intrarea in Iris, Marin mărturiseşte: "Ei au venit să inregistreze albumul «Mătase Albă» in studioul lui Tică şi aveau nevoie de claviaturi… Eu eram acolo, m-am ocupat de partea de claviaturi de la «Mătase Albă». Pentru că băieţilor le-a plăcut ce-am făcut mi-au propus să merg tot eu la spectacolul in care s-au sărbătorit 25 de ani şi de aici lucrurile s-au legat in mod firesc. Am primit oferta să colaborez cu ei…, am fost in probe vreme de vreo doi ani, s-au convins şi de caracterul meu, şi de profesionalism, şi pe urmă m-au acceptat ca membru".

PREPARATIVE. Despre pregătirile speciale pentru marcarea a 30 de ani de activitate, Relu Marin declară: "Suntem in octombrie şi de la inceputul anului, imediat după cele 7 zile de vacanţă din ianuarie, am inceput compoziţiile. Ulterior, am pus la sală brut, am inceput să le repetăm, am intrat in studio, am terminat cu studioul, acum le repetăm in formula finală: şi piesele propriu-zise ale formaţiei, şi cele cu invitaţii, pentru că sunt şi surprize pe acest album".

Â

PERICOLE. Despre riscurile meseriei de "clăpar" Relu afirmă: "Sunt prea multe să-mi vină aşa, pe moment. Cred că eram la Bacău şi concertele le incepem de obicei cu un intro de clapă. Mă rog, s-a stins lumina, noi eram in culise, la intrarea in scenă, şi Nelu imi spunea să mă duc sa-i dau drumul şi pe urmă urmau să intre şi ei pe intro-ul meu de clapă. In dreptul meu era monitorul de clapă şi eu ştiam că e acolo, dar stingăndu-se lumina am uitat de el efectiv, m-am impiedicat şi am venit peste el. Băieţii au inceput să rădă in spate, bineinţeles… In schimb, Valter, ca să mă salveze, a spus că-mi puteam potrivi pedalele de volum, de sustain, acolo jos… Nu era nici o potriveală: eu eram in patru labe, mă impiedicasem de monitor".

Â

Experienţă benefică

"Primul grup in care am activat a fost Adi Manolovici Grup. Cred că am făcut parte din componenţa acelei formaţii in jur de trei ani sau, poate, chiar patru. La voce evolua Costică Sandu, Nicu Gioroiu cănta la tobe. Aceşti muzicieni activează şi in continuare la diferite trupe şi in cadrul a diferite proiecte. După aceea am căntat cu Virgil Popescu, Vali Gălagie, Cezar Zavate. Am acompaniat-o pe Luminiţa Anghel. Colaborările sunt destul de multe: cu Atmosphera, … Alexe şi Costin Dumitrache a fost un proiect al nostru. Şi, acum, Iris."

Sacrificii

In numele muzicii "Nelu Dumitrescu mi-a spus că nu este atăt de uşor precum pare, că eşti mereu pe drum, că sunt repetiţii. Viaţa personală aproape dispare, este multă oboseală şi trebuie să vezi dacă poţi face faţă tuturor provocărilor. Dar, dacă ai microbul, pănă la urmă treci şi peste oboseală, şi peste faptul că-ţi vezi familia atăt de rar.

Asta este! Dacă ai microbul ăsta al rockului şi, cu atăt mai mult, al Irisului, pănă la urmă treci peste tot. Momentele neplăcute sunt cele legate, de cele mai multe ori, de surprizele tehnice: se mai intrerupe un cablu, mai cade curentul.

Dar celelalte momente sunt OK. Acum suntem in luna octombrie. Noi, de la inceputul anului, imediat după cele şapte zile de vacanţă din luna ianuarie, am inceput compoziţiile. Pe urmă, am pus la sală «brut», am inceput să le repetăm, am intrat in studiou, am terminat cu studioul. In prezent, le repetăm in formula finală, şi piesele propriu-zise ale formaţiei, şi cele pe care le vom interpreta cu cu invitaţii, deoarece vor exista şi surprize pe acest nou album."

Â

Şocul de inceput

"Primul concert a reprezentat un adevărat şoc pentru mine, pentru că a fost exact cel de la aeroport… Acela a constituit primul şi cel dintăi şoc direct pe o scenă mare, cu 15.000-20.000 de oameni drept asistenţă care se uitau la noi. Toate piesele erau noi pentru mine, aveam un mai puţin de vreo 20 de partituri in faţă. Ei erau obişnuiţi cu aşa ceva. Eu, cu o oră-două inainte, imi citeam partiturile incontinuu. Nu făceam nimic altceva. Dar, in cele din urmă, a fost foarte frumos, totul a ieşit foarte bine. Ulterior, m-am integrat uşor."

Citeşte mai multe despre:   inceput,   iris 8 octombrie 2007

Serviciul de email marketing furnizat de